Zgomotul inflatiei si logica economica. Vedeti cum comenteaza Adrian Vasilescu decizia Bancii Nationale de reducere a dobanzii

Inceput de an. Dezbaterea apriga legata de cresterea preturilor in 2010 este dominata in mare parte de multe controverse si de confuzii grave. Si iata ca, in sedinta de marti, Consiliul de Administratie al BNR a decis reducerea cu o jumatate de punct procentual, de la 8 la suta la 7,5 la suta, a ratei dobanzii de politica monetara, sugerand ca nu crede in avalansa de anticipatii inflationiste din piata. Si cum, in ziarele de marti dimineata, n-am vazut nicio opinie care sa anticipeze miscarea bancii centrale, inclusiv specialistii chestionati osciland intre mentinerea dobanzii de politica monetara si reducerea ei cu numai un sfert de punct procentual, consider ca largirea sferei de analiza a temei in cauza se impune de urgenta.

Partida a inceput chiar din prima zi a anului. Jucatori dintre cei care, an de an, in ianuarie, produc un zgomot inflationist asurzitor, amenintandu-ne de pe ecranele televizoarelor ca vom vedea scumpiri cum n-am mai vazut, s-au grabit si in 2010 sa aiba initiativa. Asa ca si-au adjudecat albele si au deschis jocul fara sa gandeasca prea mult. De fapt, n-au gandit deloc, pentru ca au facut singura miscare pe care o stiu si pe care o repeta la fiecare inceput de an. Unele patronate din industria alimentara, a caror agresivitate nu se dezminte niciodata, au repetat la inceputul lui 2010 mai toate amenintarile din 2009: ca vom avea de suportat scumpiri mari, indeosebi la carne si la produse din carne, dar si la multe alte produse.

S-a adeverit ceva din ce ne-au spus in 2009? Absolut nimic. Tabloul miscarii preturilor de consum de-a lungul anului trecut, dominat de dezinflatie si nicidecum de inflatie, este edificator. Iar daca va fi cineva tentat sa-mi reproseze ca media poate fi un artificiu aritmetic, rata moderata a preturilor din intregul tablou alimentar putand ascunde o crestere exploziva la carne, bunaoara, il asigur ca realitatea il va contrazice. Daca, din decembrie 2008 si pana in noiembrie 2009, intregul tablou al marfurilor alimentare a avut o rata de crestere a preturilor de consum de 4,41 la suta, carnea s-a scumpit cu numai 2,78 la suta, painea cu 0,81 la suta, laptele cu 0,97 la suta, iar ouale, uleiul comestibil, faina, malaiul, legumele s-au ieftinit. Asadar, nu produsele alimentare de baza au urcat media anuala, modesta de altfel, ci bauturile alcoolice, cafeaua, cacaoa, mierea de albine, zaharul si fructele exotice. Si atunci, unde sunt marile scumpiri cu care eram amenintati in ianuarie 2009?

Acum, la inceput de an nou, a pornit o partida noua. Si iata, ne-am trezit in fata aceleasi mutari gresite, o simpla repetare a deschiderii din ianuarie 2009, sau din ianuarie 2008, sau din ianuarie 2007, menite sa faca zgomot in jurul inflatiei. Probabil ca tocmai acest zgomot i-a inhibat pe analisti, ei vazand sanse scazute ca banca centrala sa opereze o reducere cu o jumatate de punct procentual a ratei dobanzii de politica monetara. Judecata corecta pana la un punct. Daca vom avea scumpiri in lant, cum suntem amenintati, daca pierderea subventiei in agricultura va scumpi mancarea, daca scumpirea combustibililor va scumpi transporturile, daca scumpirea electricitatii va scumpi toate produsele, n-ar fi logic ca banca centrala sa-si consolideze apararea impotriva inflatiei, care ameninta sa explodeze? Desigur, asa ar fi logic. De altfel, de nenumarate ori, de-a lungul anilor, BNR a atacat inflatia urcand sau mentinand rata dobanzii de politica monetara. Chiar in noiembrie 2009, cand piata astepta o reducere a ratei dobanzii, ea n-a venit. Si n-a venit pentru ca era nevoie de o atenuare a efectului scumpirii tigarilor asupra mediei generale a preturilor, pe fondul majorarii accizelor; si, desigur, pentru a descuraja tendintele (temporare!) de crestere la unele dintre preturile marfurilor alimentare. Numai ca, acum, la inceput de an 2010, spre deosebire de noiembrie 2009, in prim-plan se afla cerinta reluarii dezinflatiei, proces ce a stagnat in toamna anului trecut. Iar scaderea ratei de politica monetara este de natura sa retureze motorul dezinflationist si sa impinga preturile catre tintele stabilite pe termen mediu.

O astfel de decizie nu inseamna in niciun fel ca banca centrala ignora anticipatiile inflationiste din piata; si nu le ignora nici macar pe cele exprimate violent. Dimpotriva, le consemneaza, le analizeaza, convinsa de importanta lor in mecanismul formarii preturilor. Pentru ca, la noi, inflatia are o componenta emotionala inca puternica. Dovada ca si in 2009, dupa amenintarile cu explozii de preturi de la inceputul anului, rata de crestere in ianuarie a urcat la 1,24 la suta. Imediat insa, incepand din februarie, a coborat luna de luna, inscriindu-se intr-o dezinflatie continua, fara sa mai ajunga in vreo luna la 1 la suta. Si nu a ajuns nici in toamna, cand dezinflatia a stagnat.

Scaderea ratei de politica monetara exprima credinta BNR ca va fi reluata dezinflatia in 2010, in ciuda zgomotului inflationist ce domina acest inceput de an. Se bazeaza oare pe statisticile din 2009? Nicidecum. Se bazeaza pe logica economica din spatele acestor statistici. Daca zgomotul inflationist va continua, fara indoiala ca importatorii vor vedea o oportunitate pentru ei si se vor repezi sa contracteze marfuri ieftine in Uniunea Europeana. Ca doar, din 2007, suntem parte a unui sistem in care persoanele, banii si marfurile circula in deplina libertate. Cine viseaza ca isi mai poate acoperi slabiciunile de management cu explozii de preturi, in conditiile in care in zona euro inflatia (anuala!) se mentine sub 1 la suta, inseamna ca n-a inteles nimic din lectiile amare primite in 2007, in 2008 si in 2009. Mai e nevoie, se vede, si de un al patrulea an de "studii". Poate ultimul.

Continuarea miercurea viitoare