VITRALII/ Cele doua Mântulese

Rod al unei cercetari complexe - socio-istorice, literar-filosofice, psihologice, religioase - cartea Andreei Rasuceanu "Cele doua Mântulese" (Editura Vremea, 2009, vezi foto) constituie o sectiune verticala in viata cartierului bucurestean Mântuleasa, de pe la sfârsitul secolului XVII si pâna in secolul XX (cu accent pe secolele XVIII-XIX, perioada pentru care arhivele sunt mai generoase). Cele doua Mântulese pot fi, in egala masura, Stanca si Maria, ctitore ale Bisericii Mântuleasa, ridicata intre anii 1732-1734 (conform pisaniei) precum si cele doua fete ale zonei: cartierul, ca atare, si ipostaza lui mitica - asa cum reiese din diferite scrieri, indeosebi din opera lui Mircea Eliade - aceasta din urma fiind si perspectiva sub auspiciile careia se desfasoara cercetarea autoarei.

"Cea dintâi atestare a ulitei Mântuleasa - precizeaza Andreea Rasuceanu - se face in anul 1707. Pe atunci, curgea lina printre livezile de duzi si gradinile ce se-ntindeau pe pamânturile primite drept dota de Stanca Mântuleasa, facând parte dintr-un traseu mai lung si legând, ca si in zilele noastre, doua mari artere - Podul Vergului (Calea Calarasi) si Podul Târgului din Afara (Calea Mosilor). In zona locuiau negustori instariti si mestesugari, dar si boieri de rang mai mic, cum vor fi fost chiar ctitorii, familia Manta".

O precizare, pentru cititorul de azi, mai putin avizat: cuvântul mahala - provenit dintr-un termen arab (desemnând "parte de oras") prin turcescul mahalle - desemna, in româneste, la inceput, o parohie (o adunatura de case in jurul unei biserici). Mai târziu, inclusiv in prima parte a secolului XX, "mahala" insemna "cartier", fara amprenta peiorativa capatata in prezent. In ceea ce priveste zona Mântuleasa, in carte sunt descifrate semnele trecerii de la mahalaua medievala la habitatul cosmopolit de mai târziu. Dar, cum spuneam, in egala masura, autoarea descopera semne de geografie mitica specifice acestui spatiu. Având drept ghid opera lui Mircea Eliade, indeosebi ampla nuvela "Pe strada Mântuleasa". Este ceea ce remarca si profesorul Sorin Alexandrescu, in recomandarea de pe coperta ultima a cartii: "Cartea de fata a fost conceputa initial ca o dubla istorie a strazii Mântuleasa: cea bazata pe studiul documentelor de arhiva, si cea fictionala, pe urmele prozelor scurte ale lui Mircea Eliade".

Cartea Andreei Rasuceanu se inscrie ca un argument convingator in desfasurarea Proiectului "Mântuleasa, studiu de geografie mitica bucuresteana", lansat de catre Fundatia Pro Patrimonio, Primaria Sectorului II si TVR2. In acest context, autoarea subliniaza faptul ca "Strada Mântuleasa reuneste un numar de 12 cladiri considerate monumente" - cele mai multe aflate in avansat stadiu de degradare. Se propune restaurarea lor si inscrierea pe un traseu cultural, demn de a ademeni pelerinaje.

La Biblioteca Metropolitana "Mihail Sadoveanu" din Bucuresti, in cadrul Cenaclului "Literatorul" (condus de scriitorul Mircea Micu) a avut loc un spectacol-lectura al ultimei variante a piesei "Casa cu toape" ("Noua si adevarata casa cu toape") a scriitorului Pusi Dinulescu. O panorama socio-psihologica a României de azi, cu tot ce a descatusat, mai urât si mai vizibil, marea cotitura politica din decembrie 1989. O "poveste de familie", depanata intr-un bloc, in care locatarii supusi privirii dau frâu liber hidoseniei unor vieti si unor deprinderi asa cum i-a impins instinctul eliberat de orice constrângeri. Relatii conjugale, apasate de tare greu de vindecat, rabufnesc cu frenezie, fara a se elibera insa de chinga neputintei. Rascruci de legaturi amoroase, vegheate de sentimente mai mult sau mai putin casnice, se imbina si se dezbina dupa niste socoteli ale unui abac, in egala masura, absurd si firesc. Viciul - o oglinda cu doua fete - ademeneste deopotriva personaje mature, cu antecedente, si fiinte tinere, in cautare de scop usor in viata. Sentimentalul Pusi Dinulescu nu pare a lasa nici o scapare eroilor sai, din aceasta ampla menajerie sociala, in pofida unui umor uneori iertator.

Desi fara o temeinica lectura prealabila, actorii care au raspuns invitatiei dramaturgului au evidentiat cu talent insusirile personajelor. Ii amintesc, in ordinea propusa de autor: Onel Popescu - Tudorel Filimon; Georgeta Popescu, sotia lui - Carmen Tanase; Matei Frunzulica, mecanicul blocului - Gheorghe Danila; Emilia, sotia lui - Doina Ghitescu; Sandu Borascu, amantul - Viorel Paunescu; Viorica Gaoaza, nepoata Georgetei - Denisa Dogaru (studenta).

Apelând la o comparatie a universurilor paralele, "Casa cu toape" a lui Pusi Dinulescu poate fi apropiata, fara a gresi, de "O noapte furtunoasa", a lui Caragiale - fiecare elocventa pentru timpul sau. Imi si imaginez cum, la o posibila premiera, cineva din sala va striga (macar) in gândul sau: Opriti comedia, toapa sunt eu!

ION ANDREITA este ziarist ("Scânteia tineretului", "România libera") si scriitor (membru USR, senator al Academiei Internationale de Arta Moderna, Roma). A publicat mai multe volume de: publicistica, poezie, proza, insemnari de calatorie, unele distinse cu diferite premii ("Grand Prix", la EUROPOESIE, 2001). Cetatean de Onoare al orasului Slatina-Olt.