CICA NISTE SCRIITORI.../ Ce mai face Gheorghe Gheorghiu-Dej?

In 1991, undeva, in munti, nu departe de Mânastirea Putna, am cunoscut un calugar solitar, in vârsta de aproape o suta de ani. Locuia in scorbura unui urias stejar batrân, impreuna cu o veverita domesticita, care il plesnea peste obraz ori de câte ori el incerca sa-i smulga vesnica aluna dintre labutele din fata. In comparatie cu adapostul lui, chilia lui Daniil Sihastrul, sapata in stânca si având un fel de fereastra cu gratii, putea sa para o camera dintr-un hotel de trei stele.

Privirea albastra, ca flacara de spirt, a batrânului licarea prin sprâncenele lui albe si stufoase, care coborau pâna la pometi si i se contopeau cu barba. Isihastul (cum i-ar spune Vasile Andru) era pe jumatate surd si ma studia fara mare interes, usor amuzat. Dintr-o amabilitate batrâneasca, m-a intrebat ce se mai intâmpla in tara, "acolo, jos":

- Ce mai face Gheorghe Gheorghiu-Dej?

Dupa un moment de consternare, i-am raspuns:

- Pai a murit de mult.

- Ha?

- A murit de mult!

- Si cine a venit in locul lui?

- Nicolae Ceausescu.

- Ha?

- Nicolae Ceausescu!

- Inteleg. Nicolae Ceausescu. Si el ce face?

- Pai, si asta a murit.

- Asa… Asa… A murit si el… Da' cine-i acum conducatorul tarii?

- E unul, Ion Iliescu.

- Ha?

- Ion Iliescu!

- Si merge bine tara cu el?

- Nu prea merge. Mai mult sta.

- Ha?

De la un moment dat, nu i-am mai raspuns. Ma gândeam cu jale la mine insumi. Ce greseala facusem! Fusesem obsedat zeci de ani de personaje care, iata, pentru cineva, nici nu existasera.