Nu ne putem permite doar sa asteptam revenirea economiei mondiale fara sa facem nimic

"Exista multe semnale care atesta faptul ca economia mondiala se afla la inceputul revenirii din criza. Inca din octombrie 2009 Global Financial Stability Report publicat de FMI prezenta o diminuare cu circa 600 mld. $ a cifrei estimative totalizand activele cu probleme plus pierderile bancilor (adica 3,4 mld. $ in octombrie fata de 4 mld. $ estimate in aprilie).

Care ar fi indicatorii ce pot influenta redresarea economiei mondiale?

In primul rand, cresterea economisirii gospodariilor din SUA. Proiectiile specialistilor arata ca si economisirea in cazul gospodariilor din Europa va fi in crestere.

Pe de alta parte, se asteapta ca in 2010 finantarile bancilor la nivel global sa creasca mai mult decat in 2009, dar sub nivelul atins in 2008. Ma refer la cele adresate beneficiarilor cu risc suveran si celor oferite bancilor regionale si corporatiilor. Sa nu uitam insa ca bancile vor continua sa se confrunte cu deteriorarea continua a portofoliilor si bilanturilor.

Daca luam in considerare perioada 2007-2010, potrivit estimarilor facute de FMI si de alte institute de specialitate, bancile au recunoscut si provizionat doar in jur de 50% din eventualele pierderi, unii specialisti estimand ca in cazul bancilor din Europa nu au atins inca acest nivel.

Putem baza previziunile cu privire la cresterea economiei mondiale pe urmatoarele ipoteze:

• Cresterea unor preturi: pretul petrolului Brent in 2010; majorarea cu 35% fata de 2009 a pretului metalelor de baza
• Raportul EUR/USD va urma un trend de depreciere: 1,56 in prima jumatate a lui 2010, mentinandu-se in jurul acestui nivel si in a doua parte a anului (fapt ce va isca probabil mari critici si luari de pozitie oficiale din partea tarilor membre ale UE)
• Tarile emergente, incluzandu-le pe cele din Europa Centrala si de Est, vor continua sa primeasca finantari, dar mai mici cu circa 35% fata de nivelul atins in 2008 (aici includ finantari catre guverne, banci si corporatii)
• Se estimeaza o crestere a dobanzilor de baza in cazul tarilor emergente
• Nu se prevede niciun default in cazul tarilor emergente
• Se anticipeaza o crestere economica importanta a tarilor BRIC (acronimul atribuit de Goldman Sachs tarilor emergente cu cel mai mare potential economic - n. red.): Brazilia - 5%, Rusia - 5%, India - 7,5%, China - 9,5%.

La ce se pot astepta economiile emergente

Tarile emergente se vor confrunta in 2010 cu necesitati de finantare pentru acoperirea serviciului datoriei externe (rambursari de principal si dobanzi sau rescadentari). Finantarea deficitelor la nivel global si european din resurse interne si atragerea de resurse externe constituie una dintre cele mai importante provocari la care este supusa lumea de astazi si care poate crea probleme serioase Romaniei. Serviciul datoriei externe totale (publice si private) atinge urmatoarele procente din PIB in cazul unor tari din regiune: Cehia 13,2%, Ungaria 27,8%, Polonia 10,8%, Romania 15,6%, Rusia 5,9%, Ucraina 23,6%, Kazahstan 8,8%, Turcia 11,8%.

In acest context, ramane foarte important de vazut care este perspectiva adoptarii euro, intrebari esentiale asteptand raspunsuri.

Cum indeplinesc unele tari din Europa Centrala criteriile de la Maastricht pentru intrarea in ERM II (mecanismul de verificare a stabilitatii cursului de schimb - n. red.) si adoptarea monedei euro? Devine realista perioada asumata de BNR pentru intrarea Romaniei in ERM II si anul 2015 ca tinta pentru adoptarea euro? Avem consens si decizie nationala in acest sens?

Anul 2010 va insemna mentinerea unor riscuri semnificative generate in principal de volatilitatea preturilor la materiile prime si energie, de posibile modificari in politicile nationale si regionale, de volatilitatile mari pe pietele de capital (in special in cazul obligatiunilor suverane). Am putea identifica trei zone importante generatoare de risc in perioada urmatoare:

a) Riscuri economice. Ma refer aici la modul cum va fi reluata productia si oferta de catre capitalul privat, am in vedere inclinatia spre consum sau economisire a gospodariilor in functie de nivelul veniturilor si de perceptia populatiei cu privire la siguranta zilei de maine. Nu putem omite bancile, cu strategiile si paleta lor de activitate. Exista riscul sa asistam la o cadere substantiala a multor economii nationale inainte de revenirea la sentimente mai bune a bancilor in ceea ce priveste creditarea agentilor economici, ceea ce va fi foarte grav.

b) Riscuri de piata. Am in vedere in primul rand dorinta si inclinatia investitorilor de a finanta marile deficite publice care continua sa creasa. O retinere sau o inclinatie insuficienta in aceasta privinta va obliga guvernele la noi constrangeri fiscale si bugetare, unele dintre acestea putand sa se dovedeasca premature.

c) Riscuri legate de politicile guvernamentale. Ma refer la situatia de nedorit cand unele guverne, confruntandu-se cu un somaj in crestere si cu deficite greu de rezolvat, si-ar pierde rabdarea si ar trece la masuri care ar pune in pericol cresterea economica pe termen mediu, cum ar fi cresterea taxelor si impozitelor sau unele masuri protectioniste.

Sunt si tari emergente care se descurca singure si in criza

Redresarea economiei mondiale pare sa fie mai evidenta in cazul multor tari emergente. Asistam la o decuplare la nivel mondial? Se pare ca da, luand in considerare multe tari emergente care au probat ca pot genera ele insele revenirea economiilor nationale prin planuri ferme de stabilitate si redresare economica (vezi in primul rand China, India, Indonezia). In toate aceste tari este evident ca expansiunea activitatii economice si cresterea cererii agregate (statul jucand rolul principal, de jucator si coordonator) duc la crearea de noi locuri de munca si la cresterea veniturilor populatiei, inducand cresterea cererii si a economisirii, diminuand sentimentul pesimist al gospodariilor si al oamenilor de afaceri, intarind increderea acestora, generand venituri tot mai mari la buget. Tarile emergente vor inregistra in 2010 o crestere medie de 5,8%, avand drept lider grupul tarilor emergente din Asia, care se vor bucura de o crestere de peste 7%.

Situatia concreta la nivel mondial evidentiaza principalele motoare ale cresterii economice in 2010:

• Ciclul productie industriala/tehnologie si cererea de capitaluri fixe
• Exporturile
• Mentinerea stimulentelor monetare care sa asigure finantarea necesara, a dobanzilor stimulative, si mentinerea afacerilor existente sau aparitia altora noi.

Cum stam la inceputul lui 2010

Iata elementele ce caracterizeaza Romania de astazi, elemente care ar trebui sa ne trezeasca la realitate:

• Declin economic in 2009 de peste 7%
• Inflatie ce depaseste limita maxima a coridorului anticipat si mentinerea unor riscuri inflationiste pe termen scurt
• Mentinerea in teritoriul negativ a dinamicii anuale reale a creditelor de consum destinate populatiei, precum si a creditelor oferite companiilor
• Mentinerea la un nivel excesiv de inalt al ratelor dobanzilor aferente creditelor pentru populatie si companii (spread-ul dintre rata medie a dobanzii la credite si rata medie a dobanzii la depozitele la termen a atins maximul ultimelor 36 de luni)
• Accelerarea cresterii somajului
• Reducerea remiterilor efectuate de romanii ce lucreaza in strainatate
• Deteriorarea increderii populatiei si a mediului de afaceri cu privire la ziua de maine, la situatia economica si financiara interna
• Scaderea investitiilor directe de capital
• Scaderea cheltuielilor de capital ale sectorului public
• Declinul cererii interne, influentat puternic de regresul cu 18% a volumului cumulat al consumului final si al formarii brute de capital fix.

Din punct de vedere politic vom asista la o serie de compromisuri care isi au originea in dorinta/demersul/necesitatea obiectiva de aducere in tara si a celorlalte transe de imprumut negociate cu organismele internationale si nu in ultimul rand in situatia interna a fiecarei formatiuni politice care impune evitarea alegerilor anticipate.

Dar, indiferent de dorintele imediate, climatul social, economic, de afaceri si financiar din tara nu poate fi imbunatatit cu masuri pe termen scurt ale caror efecte sunt de cele mai multe ori amagitoare - masuri care sa vizeze numai reducerea cheltuielilor sau cresterea veniturilor prin noi taxe si impozite. Tinand cont de stadiul actual de dezvoltare al tarii, constituie un lux continuarea scoaterii in somaj sau la pensie anticipata a fortei de munca in stare inca mult timp de aici incolo sa produca valoare adaugata de care tara (inclusiv bugetul) are atata nevoie. Mai bine gasim metode de eficientizare a utilizarii acesteia pentru a produce mai mult si mai bine pana implementam solutii alternative de utilizare a fortei de munca identificata ca excedentara. Este imperativ necesara o schimbare radicala in atitudine si o pozitie nationala proactiva cu un puternic caracter «forward-looking». Cu alte cuvinte, avem nevoie de un puternic consens national in directia aprobarii unei strategii nationale de relansare si dezvoltare sustenabila.

Bani se gasesc, dar ce ne lipseste?

Am impresia ca nu am redefinit cine suntem, ce dorim si unde trebuie sa ajungem. Suntem pe cale sa pierdem imbarcarea pe un important vas international care este pe cale sa porneasca intr-o lunga croaziera, desigur nelipsita de unele «peripetii» si in care si-au ocupat locuri cele mai multe tari din Europa, America si Asia. Destinatia: lumea «de maine» care este pe cale sa se formeze ca urmare a noii ordini economice si financiare mondiale. Nu ne putem permite pierderea unei oportunitati de asemenea amploare si, in schimb, sa plonjam intr-o atitudine de «wait and see», asteptand cativa ani buni un nou vapor de anvergura similara, cu riscul ca la imbarcare sa platim un bilet cu mult mai scump pentru un loc intr-o cuseta la clasa ce ne-o dorim. Sa asteptam revenirea economiei mondiale si iesirea ei din recesiune si din criza cu speranta ca aceasta va induce reluarea cresterii economice a Romaniei este mai mult decat riscant pe termen lung. Prioritatea consta in adoptarea unei pozitii proactive si imediate construite pe programe nationale de stabilitate si relansare economica in cadrul carora statul sa joace rolul de baza.

Cu totii suntem de acord ca din lista prioritatilor nu pot lipsi agricultura, industriile competitive si cele care pot asigura dezvoltare locala si regionala, educatia si cercetarea, sanatatea, infrastructura.

Resurse interne si internationale sunt suficiente; depinde de noi cum stim sa le mobilizam si sa le stimulam. Si totodata cum stim sa le folosim si sa le prioritizam avand drept tinta continua dezvoltarea sustenabila pe termen lung.

Fondurile europene sunt inca acolo, depinde de noi cum stim sa lansam programe eligibile si de interes national si local si de felul cum vom pune in practica cofinantarea si garantiile necesare (o puternica Banca de Dezvoltare cu capital autohton public si privat?). Depinde de noi cum vom sti sa lansam proiecte de infrastructura mai mult decat necesare utilizand cu chibzuinta resursele financiare si implicand numai firme si forta de munca calificate pentru asemenea lucrari (in caz contrar vom continua sa revenim periodic cu noi cheltuieli, uneori nejustificat de mari, pentru a remedia lucrarile de proasta calitate receptionate tot de noi).

Suntem in anul 2010, un an al Raportului de convergenta al statelor din afara zonei euro si vom avea nevoie de multa stiinta, actiune si curaj pentru a ne promova interesele si a crea din Romania un pol de stabilitate si prosperitate pentru romani si pentru intreaga UE. O pozitie curajoasa, cu actiuni si solutii concrete, va fi acceptata in final de toti partenerii, acestia vazand, dimpotriva, riscuri pe termen mediu si lung prin aplicarea de catre noi a unei eventuale politici de «yes man»."

Profesor universitar dr. Nicolae Danila