EVENIMENT/ Bretania, cea mai vestica provincie a spiritului romanesc

Muzeul National de Arta al Romaniei a pasit, cu siguranta, in cea mai fasta zodie a existentei sale postdecembriste. Nu e vorba doar despre reorganizarea si renovarea Palatului care il adaposteste, nici doar de moderna si echilibrata asezare pe simeze a colectiilor permanente, ci si de dinamica si de calitatea spectaculara a expozitiilor temporare. "Calatorie in Bretania", ultima mare aventura culturala pe care ne-o propune muzeul este, in acest sens, un exemplu elocvent. Un arc spatial care se intinde din Orient pana la Lorient, din Romania pana spre vestul extrem al Europei, in Bretania, si putand sa nimereasca din plin, cu oricare dintre sagetile sale (gravura, pictura, sculptura, afis, mobilier, design vestimentar), inimile autenticilor iubitorilor de arta.

Expozitia "Calatorie in Bretania", deschisa publicului pana in data de 7 februarie 2010, are doua deschideri de sens. In primul rand, doreste sa dezvaluie publicului una dintre cele mai fascinante regiuni ale Frantei metropolitane (Bretagne, Rannvro Breizh, in bretona), cu lumina, relieful, asezarile, edificiile, oamenii si obiceiurile ei. Si in al doilea - sa dea seama despre impactul artistic pe care acest spatiu unic l-a provocat: o data prin lucrarile artistilor autohtoni, si apoi prin acelea ale unor plasticieni veniti din alte zari. Daca, astazi, Muzeul Departamental breton din Quimper a ales sa colaboreze cu Muzeul National de Arta al Romaniei spre a pune in lumina creatia unor romani inspirati de Bretania (aceasta formula expozitionala complexa este subintitulata, de altfel, "Artisti romani si francezi descoperind cultura bretona"), nu trebuie uitat ca, inainte de aceasta, au fost solicitati intr-un demers similar creatorii rusi si polonezi. Opiniile, neoficiale, pe care am avut ocazia sa le auzim, intaresc la unison ideea ca, probabil, cea mai fericita conjunctie, dintre cele incercate pana acum pe aceasta tema, este cea prilejuita de intalnirea dintre francezi si penelurile unor Grigorescu, Petrascu, Stefan Popescu, Max Arnold, Pallady, Kimon Loghi, Iosif Iser, Rodica Maniu, Elena Popea, Eustatiu Stoenescu sau Petrescu-Dragoe. Pictori romani de prima talie (nu toti la fel de cunoscuti, vezi aproape uitatul Dragoe - 1887-1937, un artist cu un talent urias si cu un ochi de fizionomist pe care au a i-l invidia multi dintre clasicii romani ai secolului XX, un artist pentru care Bretania a insemnat punctul de varf al carierei).

Bretania, o peninsula care patrunde pe o lungime de 300 de km in ocean si care, de la Cancale la Pornic, are 1.100 de km de coasta (Armor), sau aproape dublu, daca luam in considerare si numeroasele ei insule, a exercitat, odata cu raspandirea imaginarului romantic, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, o putere de seductie fara egal printre pictorii vremii. Polii magnetici: pitorescul medieval, remarcabil prezervat, densitatea si originalitatea costumelor si traditiilor populare (care antrenau convingerea ca descind din stravechea cultura celtica), aspectul furtunos al marii si desenul abrupt al falezelor si, mai tarziu, plajele si intreg cortegiul de placeri balenare. In ultima treime a secolului, Bretania era presarata de colonii artistice cosmopolite, Pont Aven era "cucerit" de americani inainte ca Gauguin sau Emile Bernard sa-i fi oferit blazoanele de noblete, Concarneau coagula interesul artistilor precum Capri in Italia sau Newlyn in Cornwall, iar Plocmarc'h isi capatase renumele de "Barbizon breton". Atrasi de pitorescul omniprezent, artistii romani, inainte sau dupa etapa Balcic, au venit aici sa fixeze spiritul locurilor. Prin Grigorescu, orasul Vitré (unde il regasim pe pictor intre 1880-1887) a devenit "poarta de intrare" a artistilor romani in Bretania, prilejuindu-i lui Petrascu, bunaoara, unele dintre cele mai senine si mai atipice, cromatic vorbind, peisaje ale sale.

Referindu-se la proiectul comun al muzeului breton si al celui romanesc, Theodor Baconski, sesizeaza, cu acuratete, faptul ca acesta pune in evidenta, pe de-o parte, rolul pe care Bretania "l-a avut in ecloziunea artei romanesti" si, pe de alta parte, faptul ca evoca "o normalitate regasita, o epoca in care pictorii romani isi puteau cauta inspiratia oriunde, la Balcic dar si la Finistere, dimpreuna cu confratii lor din toata lumea".

Rezumand, cele 5 compartimente ale expozitiei (prima sala ne infatiseaza Bretania ca subiect artistic, Bretania pitoreasca din stampele si afisele sec. XIX-XX, celelalte sunt ordonate in jurul a patru teme dominante: orasul medieval, casa, costumele si sarbatorile, marea), reconstruiesc, aici, pentru publicul bucurestean, o umanitate si un peisaj (dar si o originala confluenta spirituala) pe care nicio alta calatorie, intocmita prin mijloace traditionale, nu le-ar putea face sensibile.

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003. Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana in 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminica.