Cititi in Ziarul de Duminica: O bataie ca-n filme intre Cezar Ivanescu si Mircea Dinescu

Regretatul Cezar Ivanescu, poet de o valoare indiscutabila, era un om incomod, uneori de-a dreptul imposibil. La inceputul anilor 80 lucra la revista "Luceafarul", se lauda ca a fost boxer (avertizare indirecta pentru adversarii sai) si (se spunea ca) purta cu el o ranga, agatata de cureaua pantalonilor. La un moment dat, intr-un articol, l-am ironizat pe un critic literar care il declara cel mai mare poet de dupa razboi (in conditiile in care dupa razboi se afirmasera multi poeti de prima marime, inclusiv Nichita Stanescu). Uitasem complet episodul, când m-am dus in aripa dreapta a Casei Scânteii, unde era redactia revistei "Luceafarul", ca sa il caut pe Mircea Dinescu.

Inaintând pe coridorul slab luminat, l-am intâlnit pe neasteptate pe Cezar Ivanescu, care fuma de unul singur o tigara. Vazându-ma, el a facut instantaneu o criza de furie si mi-a aruncat tigara aprinsa in fata. Din intâmplare, nu m-a nimerit. Apoi, s-a napustit spre mine, cu un strigat de atac. As fi putut sa-i spun câteva cuvinte ca sa-l linistesc sau sa o iau, pur si simplu, la fuga. Dar statutul meu de barbat m-a obligat sa ma indrept si eu spre el, gata sa ripostez. In acel moment, Mircea Dinescu, care tocmai iesise dintr-o incapere, a inteles rapid situatia si s-a aruncat asupra lui Cezar Ivanescu, oprindu-l din inaintarea spre mine. S-au inclestat amândoi intr-o lupta violenta, s-au strâns de gât reciproc, si-au impins unul altuia barbiile cu podurile palmelor, pentru ca in cele din urma sa se prabuseasca amândoi si sa se rostogoleasca pe linoleumul pe care femeia de serviciu tocmai il spala. Hainele li udasera de zoaie, erau rosii la fata si gâfâiau. Eu incercam sa-i despart, dar se miscau prea rapid pe dusumea, dintr-un perete in altul, si nu reuseam sa-l apuc pe niciunul dintre ei. Atunci a intervenit salvator femeia de serviciu care, fara sa stea prea mult pe gânduri, l-a plesnit napraznic peste cap pe Cezar Ivanescu cu cârpa uda, prinzând momentul când el era deasupra lui Mircea Dinescu.

Bataia s-a intrerupt brusc. Cei doi s-au ridicat in picioare si si-au examinat dezolati imbracamintea. Cezar Ivanescu a ramas in semiobscuritatea coridorului, cu figura lui ascutita, de geniu malefic, iar Mircea Dinescu m-a condus pâna la iesirea din cladire.

I-am spus ca nu trebuia sa se bata pentru mine, ca era mai bine sa ma lase sa ma descurc singur. Mircea Dinescu mi-a dat un raspuns impresionant prin cavalerism (de altfel, numai pentru a reproduce, din memorie, acest raspuns am povestit intreaga intâmplare):

- Tu esti critic literar, nu e de demnitatea ta sa te bati! Ce ar fi zis lumea? Dar eu, ca poet, nu risc nimic. Toata lumea stie ca poetii sunt cam nebuni...

ALEX. STEFANESCU. Critic si istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Redactor-sef al revistei "Romania literara". Nascut la 6 noiembrie 1947. Autor a 15 carti, dintre care a avut un mare ecou "Istoria literaturii romane contemporane. 1941-2000", aparuta in 2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro si contra, a fost rasplatita cu Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul Academiei). Emisiunea "Un metru cub de cultura" difuzata de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar alta emisiune, "Istoria literaturii romane contemporane povestita de Alex. Stefanescu" - Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.