POEMUL SAPTAMANII/ Norul lui Oort
Autor:
Linda Maria Baros
10.02.2010
Spre dimineaţă nu mai auzi cum ţi se rup oasele.
Doar ejaculările de peste zi iţi ies din trup.
Par nişte semnături: vibrează ca nişte ace seismice,
dintr-un fel de şedinţă prelungită
de acupunctură,
de voodoo.
Ejaculările care evadează din lingourile poroase,
de platină, ale ciolanelor
şi despart - in subconştientul tău tribal -
de parcă ar fi nişte sexe,
cerul de pământ.
Care străpung pieptul, dau nume, trepanaţii,
care trăiesc, care dansează in aer asemenea flăcărilor,
mai mult decât oxigenul din jur.
Ţintuite in.
Excizate din carnea ta.
Un fir nevăzut le leagă de punctul lor de plecare,
care scheaună de departe, din altă carne,
de pe altă stradă.
Le vezi cum ţi se desprind de trup
de-a lungul acestui ecart narcotic
şi plesnesc undeva, in afara ta.
Explodează. Te năclăiesc.