MISTERELE CUVINTELOR/ Minunata lume a shop-ului
Autor:
Alexandru Ciolan
15.02.2010
Englezescul
shop are origini germanice neindoielnice. Intrebarea pe care
si-o pun etimologistii si istoricii limbii engleze este daca s-a
dezvoltat intern (continuând un paleogermanic, de altfel neatestat,
skoppan) sau este de fapt un imprumut al englezei medii
(prima atestare dateaza de pe la 1300) din vechiul francez
eschoppe (actualul echoppe, "baraca, constructie din
scânduri cu acoperisul intr-o apa lipita de zidul unei cladiri -
foto 1), imprumutat din vechiul olandez schoppe. Sau si una,
si alta?
Pe de alta parte,
nu este exclusa o influenta a englezului shop in aparitia
francezului echoppe.
Oricum, este clar ca in franceza
echoppe a ramas stingher, fara o familie de cuvinte in jurul
lui, pe când engleza l-a cultivat asiduu pe shop,
imbogatindu-l cu noi sensuri si formând cu el noi
constructii.
In engleza actuala,
substantivul shop are doua sensuri principale: 1. mic
magazin; 2. atelier, iar verbul to shop tot doua sensuri de
baza: 1. a bate magazinele; 2. a cauta un chilipir. Sensurile sunt
relevante si pentru explozia recenta a lui shop in limba
româna.
Sa remarcam de la
bun inceput ca, in pofida prezentei de circa o jumatate de secol in
limba româna, shop este un anglicism, un imprumut doar
partial asimilat (grafia continua sa fie cea din engleza, dar in
pluralul shopuri desinenta este a substantivelor neutre
românesti).
Agentul
anglo-american al consumismului, shop-ul, s-a infiltrat in
româna profitând de timida deschidere, initiata spre sfârsitul
anilor '60, a comunismului ceausist spre Occident si occidentali
(turisti, parteneri de afaceri ai statului, studenti straini).
Pentru mâna de supusi ai altor state trecatori prin tara noastra,
au fost create magazine speciale (nu prea numeroase, ca sa poata fi
tinute sub permanenta observatie), buticuri cu circuit inchis de
unde, "pe valuta" (dolari sau, mai rar, marci vest-germane) se
puteau achizitiona marfuri de lux precum tigari, cafea, cosmetice
si alte asemenea exotisme.
Daca strainului
ratacit prin România "ICS Comaliment" sau "ICL Tutunul" nu-i
spuneau nimic, discreta inscriptie "Shop" atârnata pe o usa de la
parterul vreunui hotelul central sau din aeroport era suficient de
transparenta ca sa stie ca de acolo poate cumpara lucruri pe care
nu le gasea nici la alimentara, nici in tutungerii. Shop era
asadar, pentru români, magazinul din care se cumpara in valuta:
"Hotel «Continental» din Calea Victoriei (...) cu restaurant,
gradina, snackbar si shop" (I.B. 18 V 74 p. 6). Abia apoi a
devenit minimagazinul specializat in desfacerea anumitor produse.
"Organul central de presa" al Partidului Comunist, "Scânteia",
relata in iunie 1983 despre un spargator de locuinte ca: "De la un
medic din Deva a plecat cu o mini-colectie de cojoace, o jumatate
de duzina, putea deschide cu ele un mic shop". Citatul este savuros
pentru ca surprinde o ambiguitate semantica pe care ziaristul o
exploateaza: cojoacele de blana intoarsa (Alain Delon-urile),
râvnite de tot românul, se gaseau "la liber" numai in shop,
contra dolari, o jumatate de duzina de astfel de obiecte
vestimentare constituind o mica avere care ar fi putut constitui
capitalul de pornire a unui mic magazin - evident, daca in România
acelor ani ar fi fost posibil asa ceva.
In presa de
dinainte de 1990, atunci când se prezentau (in majoritatea
cazurilor, spre a fi infierate) realitati occidentale, era
preferata calchierea (traducerea) termenilor din engleza americana.
Astfel, in aceeasi "Scânteia", dar din 1977, avem prima, dupa
stiinta noastra, referire la sex-shopuri ("De pe urma sutelor de
milioane de reviste tiparite anual si ale celorlalte «produse»
pornografice, desfacute in «sex-magazine» cu autoservire si
program non-stop (...) se realizeaza profituri fabuloase la
adapostul libertatii individuale", Sc. 24 VII 77 p. 6). Dupa 1990,
sex-magazin este exclusiv numele unor reviste "de
specialitate" sau, pe internet, numele alternativ al unor magazine
virtuale de produse erotice. In 1995, Formula AS isi intitula,
parodic, un reportaj: "Cu bastonul prin sex-shopurile din
Bucuresti", iar in urma cu aproape un an, "România libera" propunea
"Scoaterea sex-shop-urilor de pe marile artere si mutarea acestora
in alte zone".
Pet-shop-ul
pare a fi un imprumut din categoria celor necesare, pentru care
limba româna nu avea un nume: "Dintre magazinele specializate, cea
mai mare crestere a fost consemnata pe zona de pet-shop (magazine
pentru animale), numarul acestor locatii crescând de patru ori in
ultimii patru ani" (G. 18 X 06 p. 5).
In ultima vreme,
weed-shop-urile (magazine in care se vând amestecuri de
ierburi cu efect psihtrop) par a fi desteptat vigilenta
autoritatilor: "Weed shop-urile din Iasi, vânate de comisarii OPC"
(Fin. 29 VI 09). Pâna la cafenelele olandeze (coffee shops), din
care se poate cumpara iarba (dar nu si tutun!), sa speram ca mai
este cale lunga ("Guvernul olandez a limitat la 5 grame cantitatea
de hasis care se poate cumpara in acele inselator numite «coffee
shops»", R.l. 1 X 09 p. 6).
Daca un
workshop este un atelier, un grup de discutii a carui
aparitie, in limbajul teatral, a fost consemnata de presa culturala
dinainte de 1989 ("Seminare si mese rotunde (organizatorii le-au
numit workshop-uri)", R.lit. 5 IV 79 p. 24),
funshop-ul este o inventie recenta, pare-se autohtona (fals
anglicism), menita a amagi ca nu invatam, ci de fapt ne distram:
"Life After Work organizeaza funshop-uri de creativitate (in
opozitie cu ideea de «workshop»)", Z. fin. 18 XII 09).
Alt fals anglicism
creat in româna imediat dupa 1990 este jobshop: "(O)
manifestare unicat in tara noastra, primul jobshop, care in
limbaj românesc ar insemna un «târg» al fortei de munca" (R.l. 14
VI 93 p. 9). Rod al "progresului" si al "libertatii", stergând
discriminarea om-animal, târgul anual de vite de munca poarta
numele aseptic si cu iz globalizant de jobshop.
Sweatshop-ul
(foto 2) este atelierul sordid in care se munceste pe brânci pentru
un salariu de mizerie, ca la inceputurile capitalismului ("Viitorul
muncitorului industrial din tarile dezvoltate parea subminat de
lucratorii din sweatshop-urile asiatice", Z. fin. 11 II
03).
Shopaholic
(sau shopalcoolic) este individul care a capatat adictie la
cumparaturi - idealul societatii de consum (foto 3). Daca e de fapt
un workaholic, adica dependent de munca, fara vreme de
pierdut in expeditii de shopping, se lasa cuprins de febra
achizitiilor numai in rastimpurile rostuite: "Sunt shopalcoolic,
dar nu tot timpul, ci numai in perioada sarbatorilor" (G. 16 XII 08
p. 10). Este, in lumea contemporana secularizata, varianta
infrânarii...
Exemplificari si
datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti
gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente),
aflat in pregatire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia. Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba nepoti.