MISTERELE CUVINTELOR/ Minunata lume a shop-ului

Autor: Alexandru Ciolan 15.02.2010
Englezescul shop are origini germanice neindoielnice. Intrebarea pe care si-o pun etimologistii si istoricii limbii engleze este daca s-a dezvoltat intern (continuând un paleogermanic, de altfel neatestat, skoppan) sau este de fapt un imprumut al englezei medii (prima atestare dateaza de pe la 1300) din vechiul francez eschoppe (actualul echoppe, "baraca, constructie din scânduri cu acoperisul intr-o apa lipita de zidul unei cladiri - foto 1), imprumutat din vechiul olandez schoppe. Sau si una, si alta?
Pe de alta parte, nu este exclusa o influenta a englezului shop in aparitia francezului echoppe. Oricum, este clar ca in franceza echoppe a ramas stingher, fara o familie de cuvinte in jurul lui, pe când engleza l-a cultivat asiduu pe shop, imbogatindu-l cu noi sensuri si formând cu el noi constructii.
In engleza actuala, substantivul shop are doua sensuri principale: 1. mic magazin; 2. atelier, iar verbul to shop tot doua sensuri de baza: 1. a bate magazinele; 2. a cauta un chilipir. Sensurile sunt relevante si pentru explozia recenta a lui shop in limba româna.
Sa remarcam de la bun inceput ca, in pofida prezentei de circa o jumatate de secol in limba româna, shop este un anglicism, un imprumut doar partial asimilat (grafia continua sa fie cea din engleza, dar in pluralul shopuri desinenta este a substantivelor neutre românesti).
Agentul anglo-american al consumismului, shop-ul, s-a infiltrat in româna profitând de timida deschidere, initiata spre sfârsitul anilor '60, a comunismului ceausist spre Occident si occidentali (turisti, parteneri de afaceri ai statului, studenti straini). Pentru mâna de supusi ai altor state trecatori prin tara noastra, au fost create magazine speciale (nu prea numeroase, ca sa poata fi tinute sub permanenta observatie), buticuri cu circuit inchis de unde, "pe valuta" (dolari sau, mai rar, marci vest-germane) se puteau achizitiona marfuri de lux precum tigari, cafea, cosmetice si alte asemenea exotisme.
Daca strainului ratacit prin România "ICS Comaliment" sau "ICL Tutunul" nu-i spuneau nimic, discreta inscriptie "Shop" atârnata pe o usa de la parterul vreunui hotelul central sau din aeroport era suficient de transparenta ca sa stie ca de acolo poate cumpara lucruri pe care nu le gasea nici la alimentara, nici in tutungerii. Shop era asadar, pentru români, magazinul din care se cumpara in valuta: "Hotel «Continental» din Calea Victoriei (...) cu restaurant, gradina, snackbar si shop" (I.B. 18 V 74 p. 6). Abia apoi a devenit minimagazinul specializat in desfacerea anumitor produse. "Organul central de presa" al Partidului Comunist, "Scânteia", relata in iunie 1983 despre un spargator de locuinte ca: "De la un medic din Deva a plecat cu o mini-colectie de cojoace, o jumatate de duzina, putea deschide cu ele un mic shop". Citatul este savuros pentru ca surprinde o ambiguitate semantica pe care ziaristul o exploateaza: cojoacele de blana intoarsa (Alain Delon-urile), râvnite de tot românul, se gaseau "la liber" numai in shop, contra dolari, o jumatate de duzina de astfel de obiecte vestimentare constituind o mica avere care ar fi putut constitui capitalul de pornire a unui mic magazin - evident, daca in România acelor ani ar fi fost posibil asa ceva.
In presa de dinainte de 1990, atunci când se prezentau (in majoritatea cazurilor, spre a fi infierate) realitati occidentale, era preferata calchierea (traducerea) termenilor din engleza americana. Astfel, in aceeasi "Scânteia", dar din 1977, avem prima, dupa stiinta noastra, referire la sex-shopuri ("De pe urma sutelor de milioane de reviste tiparite anual si ale celorlalte «produse» pornografice, desfacute in «sex-magazine» cu autoservire si program non-stop (...) se realizeaza profituri fabuloase la adapostul libertatii individuale", Sc. 24 VII 77 p. 6). Dupa 1990, sex-magazin este exclusiv numele unor reviste "de specialitate" sau, pe internet, numele alternativ al unor magazine virtuale de produse erotice. In 1995, Formula AS isi intitula, parodic, un reportaj: "Cu bastonul prin sex-shopurile din Bucuresti", iar in urma cu aproape un an, "România libera" propunea "Scoaterea sex-shop-urilor de pe marile artere si mutarea acestora in alte zone".
Pet-shop-ul pare a fi un imprumut din categoria celor necesare, pentru care limba româna nu avea un nume: "Dintre magazinele specializate, cea mai mare crestere a fost consemnata pe zona de pet-shop (magazine pentru animale), numarul acestor locatii crescând de patru ori in ultimii patru ani" (G. 18 X 06 p. 5).
In ultima vreme, weed-shop-urile (magazine in care se vând amestecuri de ierburi cu efect psihtrop) par a fi desteptat vigilenta autoritatilor: "Weed shop-urile din Iasi, vânate de comisarii OPC" (Fin. 29 VI 09). Pâna la cafenelele olandeze (coffee shops), din care se poate cumpara iarba (dar nu si tutun!), sa speram ca mai este cale lunga ("Guvernul olandez a limitat la 5 grame cantitatea de hasis care se poate cumpara in acele inselator numite «coffee shops»", R.l. 1 X 09 p. 6).
Daca un workshop este un atelier, un grup de discutii a carui aparitie, in limbajul teatral, a fost consemnata de presa culturala dinainte de 1989 ("Seminare si mese rotunde (organizatorii le-au numit workshop-uri)", R.lit. 5 IV 79 p. 24), funshop-ul este o inventie recenta, pare-se autohtona (fals anglicism), menita a amagi ca nu invatam, ci de fapt ne distram: "Life After Work organizeaza funshop-uri de creativitate (in opozitie cu ideea de «workshop»)", Z. fin. 18 XII 09).
Alt fals anglicism creat in româna imediat dupa 1990 este jobshop: "(O) manifestare unicat in tara noastra, primul jobshop, care in limbaj românesc ar insemna un «târg» al fortei de munca" (R.l. 14 VI 93 p. 9). Rod al "progresului" si al "libertatii", stergând discriminarea om-animal, târgul anual de vite de munca poarta numele aseptic si cu iz globalizant de jobshop.
Sweatshop-ul (foto 2) este atelierul sordid in care se munceste pe brânci pentru un salariu de mizerie, ca la inceputurile capitalismului ("Viitorul muncitorului industrial din tarile dezvoltate parea subminat de lucratorii din sweatshop-urile asiatice", Z. fin. 11 II 03).
Shopaholic (sau shopalcoolic) este individul care a capatat adictie la cumparaturi - idealul societatii de consum (foto 3). Daca e de fapt un workaholic, adica dependent de munca, fara vreme de pierdut in expeditii de shopping, se lasa cuprins de febra achizitiilor numai in rastimpurile rostuite: "Sunt shopalcoolic, dar nu tot timpul, ci numai in perioada sarbatorilor" (G. 16 XII 08 p. 10). Este, in lumea contemporana secularizata, varianta infrânarii...
Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia. Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba nepoti.