EDITORIAL/ Abandonarea memoriei – patologia Alzheimerului national
Autor:
Lucian Vasilescu
24.02.2010
In dictionare, maladia Alzheimer este definita astfel:
"O afectiune degenerativa progresiva a creierului care apare mai
ales la persoane de vârsta inaintata, producând o deteriorare din
ce in ce mai accentuata a functiilor de cunoastere ale creierului,
cu pierderea capacitatilor intelectuale ale individului si a
valorii sociale a personalitatii sale, asociata cu tulburari de
comportament, ceea ce realizeaza starea cunoscuta sub numele de
dementa (din latina:
demens). Boala si modificarile organice din creier care o insotesc
au fost descrise pentru prima data de psihiatrul si
neuropatologul german, Alois
Alzheimer.
Denumirea de Boala Alzheimer a fost
utilizata pentru prima data de psihiatrul german Emil Kraepelin in
manualul sau de psihiatrie (Lehrbuch der Psychiatrie, 1911). Aceasta boala
reprezinta forma cea mai comuna de declin mintal la persoanele in
vârsta si a devenit tot mai frecventa o data cu cresterea
longevitatii."
Ar putea fi extrapolata maladia Alzheimer din planul dramei
personale in acela al tragediei nationale? S-ar putea sa gresesc,
dar mie imi pare ca da. Schimband termenii, are societatea
romaneasca "tulburari de comportament"? Are. Manifesta ea
simptomele dementei, ale smintelii? Si-a pierdut discernamantul?
Are tulburari de memorie? Raspunsul (meu) este da - pe toata
linia.
Sa presupunem insa ca Alzheimerul social este curabil. Sa
presupunem ca, peste o vreme, societatea romaneasca isi va reveni
in simtiri si va dori sa afle cum de s-a facut de s-a
alzheimerizat. Dar "memoria interna", afectata de amnezie, nu-i va
fi de prea mare folos, si atunci va incerca sa afle, din alte
surse, raspunsurile - va apela la "depozitele nationale de
memorie", adica la biblioteci. De ce la biblioteci? Pentru ca ele
ar trebui sa fie depozitarele memoriei nationale. Pentru aceasta
functiune a bibliotecilor exista chiar si o lege, care se numeste
"Legea depozitului legal". Conform acesteia, "depozitul legal
reprezinta fondul intangibil al patrimoniului cultural national
mobil". Acesta, "depozitul legal", ar trebui sa cuprinda toate
"cartile, brosurile, fascicolele, ziarele, revistele, almanahurile,
calendarele si publicatiile seriale (...) materialele de comunicare
propagandistica, avand caracter politic, administrativ,
cultural-artistic, stiintific, educativ, religios, sportiv:
programe, anunturi, afise, proclamatii, planse" etc.
"Depozitul legal" ar trebui sa fie organizat, la nivel
central, de catre Biblioteca Nationala a Romaniei si sa aiba ca
beneficiari: Biblioteca Academiei Romane, Biblioteca Centrala
Universitara "Lucian Blaga" Cluj-Napoca, Biblioteca Centrala
Universitara "Mihai Eminescu" Iasi, Biblioteca Centrala
Universitara "Eugen Todoran" Timisoara, Biblioteca Militara
Nationala si Centrul de Studii si Pastrare a Arhivelor Militare
Istorice Pitesti. Pe scurt, toate aceste biblioteci ar trebui sa
primeasca si sa fie in posesia cate unui exemplar din fiecare
dintre "produsele" enumerate mai inainte, astfel incat un
cercetator dintr-o viitorime normala sa poata reconstitui anamneza
Alzheimerului social de care suferim in prezent. Chiar daca va
aparea, odata si odata, un astfel de cercetator, el nu va avea ce
anume cerceta - "depozitul legal", adica "fondul intangibil al
patrimoniului cultural national" straluceste prin absenta (ma refer
in special la ultimii 20 de ani de "presa libera"). Astfel, este
posibil sa nu ne mai putem reactiva niciodata memoria si, ca
urmare, sa repetam, pana devin cronice, aceleasi greseli.
Alzheimerizarea va genera atunci modificari organice ireversibile
in intreaga societate si in toate mecanismele ei. Va fi atunci
vremea proorocita de dragul si regretatul poet Ion Stratan (intr-un
poem publicat inainte de 1989): "Aici, unde noi am ajuns/ Este mai
bine ca binele./ Egali in prostie/ Aici este finele."
LUCIAN VASILESCU s-a nascut la Ploiesti, la anul 1958. Adica putin prea tarziu pentru a face o frumoasa cariera in comunism si oricum prea devreme pentru a se capatui in noul capitalism. Intre timp, si-a urmarit cu obstinatie proiectul personal, anume acela de a rata tot ceea ce poate fi ratat: in ultimii 20 de ani a lucrat ca jurnalist si a publicat noua carti (una de publicistica si opt de poezie). Consecvent cu sine si in pas cu vremea, continua cu sarguinta proiectul anterior mentionat, practicand jurnalismul virtual si scriind carti materiale.