Cum (si cand) va fi relansata creditarea (I)

Autor: Adrian Vasilescu 09.03.2010

Am publicat, miercurea trecuta, comentariul intitulat "Cum (si cand) iesim din criza". Scriam, atunci, ca nu de pronosticuri avem nevoie, caci de cele mai multe ori din incercarile de a citi viitorul sunt conturate orizonturi false, ci de tinte. Si de strategii, de decizii bune si de mobilizari de eforturi pentru ca tintele fixate sa fie atinse. Iar intre locomotivele ce vor scoate tara din recesiune si din criza am numit creditele cu costuri rezonabile. Am in vedere, desigur, fluxurile de credite de la banci catre companii si catre populatie, care sa nu-i ingenuncheze pe debitori, dar nici sa nu puna in pericol profitul meritat al creditorilor.

Ca si in legatura cu iesirea din criza, intrebarea nu este: "Cand?"… Ci cu totul alta: "Cum?"… Relansarea creditarii depinzand de o serie de decizii, de conjuncturi si de atitudini. La conjuncturi si atitudini ma voi referi pe larg in saptamanile urmatoare. Acum voi analiza deciziile. Plecand de la cea mai importanta: decizia Bancii Nationale privind dobanda de politica monetara.

Amintesc, intai si intai, faptul ca in anii 2009 si 2010 o succesiune de decizii ale Consiliului de Administratie al BNR au determinat coborarea dobanzii de politica monetara de la 10,25 la suta la 7 la suta. Un semnal fara niciun echivoc, dat bancilor comerciale, ca vremea dobanzilor cu doua cifre a trecut si ca, in momentul de fata, calea este numai una: trecerea treptata la costuri rezonabile in cazul creditelor date de bancile comerciale. Iata insa ca, la nivelul mediului de afaceri, s-a format un grup de presiune (restrans, dar agresiv) care sustine, in dezbateri publice, ca Banca Nationala ar fi luat prea tarziu startul in cursa reducerii dobanzilor. Si ca, in consecinta, "pastrand creditul scump in ultimul trimestru al anului 2008, in conditiile in care Romania urma sa intre in declin", Banca Nationala ar fi lovit in companiile din economia reala, care "au ramas fara finantare chiar cand aveau cea mai mare nevoie de bani".

Acestea sunt afirmatiile; sau, mai exact, acuzatiile. Nici vorba de argumente. Doar o sugestie: ca tocmai "in acea perioada (trimestrul al IV-lea din 2008) Uniunea Europeana si SUA ieftineau creditele pentru a da un impuls salvator economiilor lor slabite". Pentru ca BNR nu le-a imitat, guvernatorul Mugur Isarescu este etichetat "prea precaut", "prea conservator" si "prea ortodox". Au dreptate? Voi raspunde, cu argumente, la o intrebare cardinala: oare logica economica ii dicta Bancii Nationale a Romaniei, in toamna lui 2008, sa ia decizii prin care sa imite banca centrala a SUA si Banca Centrala Europeana? Raspunsul este NU! Sustinut de cinci argumente.

1) In timp ce, in trimestrul al IV-lea din 2008, America si zona euro se temeau de deflatie, criza ameninta Romania cu transformarea dezinflatiei in inflatie. Ar fi fost o nesabuinta reducerea dobanzii de politica monetara.

2) Presiunea externa pe leu ameninta sa provoace o depreciere fortata si drastica. Reducerea dobanzii ar fi fost o presiune in plus pe moneda nationala.

3) Masurilor de relaxare fiscala, din toamna lui 2009, Banca Nationala nu avea niciun drept sa le raspunda cu relaxarea politicii monetare.

4) Nicio tara in care deficitul contului extern urca la peste 10 la suta din PIB nu risca sa reduca dobanzile.

5) Fluxul de credite a incetinit atat in zona euro, cat si in America, desi dobanzile au fost reduse dramatic.

Detalii: miercurea viitoare