COLECTII/ Biblioteca ideala - o noua colectie la ART

Sfarsitul lui 2009 si inceputul lui 2010 au fost marcate de aparitia unei noi colectii la Editura ART - Biblioteca ideala. O colectie coordonata probabil (nu se spune nicaieri) de Laura Albulescu.

Alexandr Soljenitin - "Iubeste revolutia! Poveste neterminata scrisa in convoi militar in 1941". Traducere din limba rusa de Vadim Vasiliu. Este intr-adevar o carte neterminata, scrisa pe cand Soljenitin avea 23 de ani, inainte de a fi trimis in lagar. Un tanar de numai 23 de ani, din Rostov, proaspat absolvent de facultate, viseaza sa urmeze Istoria Artei si pleaca la Moscova, numai ca in acel an Germania nazista ataca Uniunea Sovietica. Iubindu-si tara si crezand ca, cu sacrificiul suprem, poate salva cea mai buna dintre lumi, vrea sa ajunga pe front, ca artilerist, dar fiind soldat apt-necombatant, nu este recrutat decat ca surugiu in spatele frontului si ajunge sa se miste fara rost prin stepa. Cartea e un document literar esential, care vorbeste despre conditia unui intelectual exaltat si candid, cuprins de avantul revolutionar. Redactarea a fost intrerupta de trimiterea autorului in lagar, dar manuscrisul a fost pastrat de o colaboratoare a Institutului Stiintific unde autorul a fost internat la sfarsitul anilor 40, si i-a fost restituit in 1956. Soljenitin nu l-a mai continuat. Paginile au fost publicate pentru prima oara in Rusia in volum in 1999.

Vaclav Havel - "Scrisori catre Olga". Selectie de Jean Grosu. Traducere si note de Madalina Turcanu si Laura Cruceru. Din editia integrala a scrisorilor trimise de Havel sotiei sale Olga, in timpul detentiei politice dintre anii 1979 si 1982, care contine 144 de scrisori, Jean Grosu le-a selectat pe cele mai reprezentative, adica aproape jumatate. Corespondenta incepe in perioada interogatoriului celor care au semnat "Carta 77". Scrisorile erau singurul canal de comunicare cu exteriorul al lui Havel. Acesta diseca "probleme de viata si de moarte", cum ar fi ideea de responsabilitate individuala si natura credintei sau seductia periculoasa a ideologiilor. "Deocamdata stiu ca - scria Havel in martie 1982 - mi-am pastrat identitatea, i-am pus la incercare crdibilitatea si mi-am aparat demnitatea. Nu stiu la ce va ajuta asta lumea. Dar mie imi prieste. (...) Sunt plin de speranta, de indoieli, de fermitate, de nesiguranta, de planuri si de temeri."