Nabucco vs. Southstream: Cum de au devenit romanii din nou "daraghie tovarisci"?

La lectiile de istorie, jocurile de influenta ale marilor puteri in regiunile tampon, de granita, erau unele dintre cele mai pasionante subiecte.

In prezent, se discuta mai putin in acesti termeni. Insusi termenul de "mare putere" nu mai este folosit, asociindu-se deseori cu o perspectiva negativa asupra relatiilor internationale dintre statele mici si cele mari.

Dar, cu nume sau nu, jocurile care se faceau acum 100 de ani se fac si astazi. Interesele marilor puteri, numite astfel sau nu, sunt la fel de mari, iar tari precum Romania sunt nevoite sa faca la fel de mult balet diplomatic ca acum 100 sau 50 de ani pentru a-si gasi propriul drum.

Cel mai bun exemplu este discutia din ultimii ani (ultimul deceniu?) despre Nabucco si SouthStream.

Nabucco este o conducta care ar trebui sa aduca gaze din Iran/Kazahstan prin Turcia, Bulgaria si Romania in Vest, iar SouthStream este o conducta care ar trebui sa aduca gaze din Rusia prin Marea Neagra, apoi Bulgaria sau Romania si tot pentru vestul Europei.

Strategia Uniunii Europene, cel putin declarativ, ar fi ca Nabucco sa reduca dependenta de gazul rusesc. Rusii spun, tot la nivel declarativ, ca problema dependentei trebuie pusa fata de traseu (acum exclusiv prin Ucraina), nu fata de sursa de gaz, si ca UE trebuie sa sprijine si South Stream.

Romania, Ungaria sau Bulgaria sunt prinse, ca intotdeauna, la mijloc. Si noi, si vecinii de la sud si de la vest suntem in Uniunea Europeana, care teoretic sustine Nabucco. Dar situatia nu e in alb si negru. Enel (Italia) si mai recent Gas de France, ambele cu detineri in Romania, au anuntat ca se implica in SouthStream.

Si atunci, noi ce sa facem? Singura certitudine este ca ce se joaca acum pe tabla de sah a retelelor de energie din estul Europei va aseza viitorul economiilor din aceasta zona pentru deceniile urmatoare. Iar rusii, stie toata lumea, sunt foarte buni la sah.

Este fascinant cum dincolo de regimurile politice, dincolo de oamenii sau partidele aflate la putere, tarile mari au reusit totdeauna sa pastreze un fir rosu al interesului national strategic, astfel incat din hotararile generatiei actuale sa castige generatia de peste 20 sau 40 de ani.

Noutatea este ca, surprinzator, Romania a devenit pas cu pas, fara ca faptul sa fie asimilat foarte bine in opinia generala, un element cheie in strategia Gazprom de a dezvolta conducta South Stream. Este uimitor cum dintr-o data Romania a devenit mai buna pentru interesele Rusiei decat Bulgaria, tara slava, cu legaturi istorice mult mai puternice cu Moscova.

Romania, in general, nu a avut si nu are presa buna la Moscova si nici nu are cum sa aiba, dat fiind chestiunea istorica a Republicii Moldova. Ce au gasit rusii dintr-o data la Romania de a ajuns atat de curtata: vizite peste vizite ale ministrului energiei Adrian Videanu la Moscova, vizite ale Gazprom in Romania?

Problema este ca nu este limpede ce carte joaca Romania in aceasta afacere. Ne putem permite un joc "la doua capete"? De obicei, cei "mici" nu-si permit ce-si permit cei "mari" si poate nu va dura mult pana vom auzi reactii negative de la partenerii din Vest.

Avem de castigat cu adevarat din intrarea in(tr-un eventual - pentru ca nu poti sti niciodata ca rusii nu blufeaza si nu vor pur si simplu decat blocarea Nabucco) SouthStream?

Ce castiga Romania din asocierea cu Gazprom in dezvoltarea in comun a unor depozite de gaze naturale care ar urma sa asigure o independenta in caz de criza la furnizori/distribuitori? Nu cumva chiar este o greseala implicarea furnizorului in constructia acestor depozite?

Daca fac branza si vreau sa reduc dependenta de fluxul unicului meu furnizor de lapte, facem cisterna de rezerva impreuna, adica ii dau acces si la robinetul care teoretic imi asigura independenta?

Nu se prea se vede logica partii romane in a colabora cu Gazprom in dezvoltarea acestor depozite. Poate pe undeva exista insa.

Cum poti determina si unde sunt laboratoarele care sa stabileasca cea mai buna optiune pentru Romania?

Poate exista pe undeva ceva studii, dar pana acum nu s-a vazut o dezbatere strategica serioasa asupra propunerilor Gazprom din ultimul an. Cand nu sunt pur si simplu taceri, apar numai locuri comune: ca a fost negociata reluarea importurilor directe de la Gazprom din nu stiu ce an, fara intermediari.

Pai 1. intermediarii sunt detinuti chiar de Gazprom (impreuna cu alti baieti "mari", nemtii de la BASF) si 2. contractele le incheie Distrigazurile, care sunt acum la francezi si la nemti (Gas de France si E.On). Asa ca oricum contractele se incheie peste capul Romaniei.

Deci treaba este si mai complicata.

Dar asa a fost mereu. Si in urma cu 100 de ani, si acum. Ideea este - gasim si noi un fir rosu strategic, adica cea mai buna optiune pentru urmatoarele decenii?

Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF