SPIRITUALIA/ Filmul “Avatar” sau ecologia sans frontieres
Autor:
Vasileanu Marius
25.03.2010
Recentul film "Avatar" a avut parte deja si in România de
uriasa audienta si de numeroase cronici. Câteva dintre aceste
cronici s-au facut din perspectiva apasat crestina si provoaca
mirarea. De ce o anume creatie de succes trebuie lecturata neaparat
intr-o cheie crestina, când filmul, in cazul de fata, functioneaza
in cu totul alte chei? Productia "Avatar" - a carei valoare
cinematografica nu eu sunt chemat a o judeca - este totodata o
pledoarie pentru intoarcerea la natura, devine o implicita
trimitere la panteism. Aparent gruparile new-age-iste primesc
astfel un puternic sprijin. Sunt puse in antiteza civilizatia
occidentala, care se indeparteaza din ce in ce de comunicarea cu
viul, cu natura, si o ipotetica civilizatie existenta undeva in
cosmos, care continua sa dialogheze profund cu tot ceea ce o
inconjoara - plante, animale, inclusiv planeta care o poarta.
Este
firesc ca o astfel de creatie care a fost la un pas de marele Oscar
- fapt care nu inseamna neaparat si un argument valoric -, aflata
in vârful audientei de câteva saptamâni, sa fie perceputa drept o
amenintare pentru crestini? Mi se pare o judecata pripita si
puerila. Putem gasi rapid numeroase si uriase capodopere
cinematografice (nu este cazul acestui film), romane, piese de
teatru etc. care nu pornesc nicidecum de la doctrina crestina.
Habar n-am daca filmul lui James Cameron este "evenimentul
deceniului in cinema", dar stiu ca nu este nicidecum o amenintare
la adresa crestinilor. Nici macar titlul "Avatar", care trimite,
este adevarat, la hinduism, nici pledoaria sa pentru
panteism.
Dimpotriva, este o sansa.
Crestinismul isi poate permite boieria de a medita ceva mai serios
la potentialul sau (uitat) de comunicare cu natura. Fireste, prin
prisma bazei sale doctrinare si a valorilor impartasite de Hristos.
Este impresionanta profunda relatia de comunicare cu natura la care
au ajuns numerosi sfinti crestini. La faptul ca puteau comunica, se
faceau intelesi de animalele cele mai periculoase - amintiti-va de
intâmplarile puse pe seama Sf. Serafim de Sarov sau, la noi, Pr.
Arsenie Boca. Asta par a uita cei care titreaza azi umplându-se de
penibil "Feriti-va de Avatar!". Fundamentalismul a fost totdeauna
lipsit de inteligenta…
Daca ar avea un minim simt
pedagogic, acestia ar trebui sa spuna: va recomand filmul "Avatar",
veti regasi acolo o imagine palida a ceea ce puteau face marii
sfinti crestini.
Este adevarat, comunicarea cu
pasarile si animalele nu a reusit numai unui Francisco de Assisi,
nu numai unui Vasile de la Poiana Marului, ci, pornind de la datele
credintei proprii, si celor care au aprofundat oricare alta religie
revelata de pe pamânt. Fiindca Dumnezeu ne-a dat aceasta sansa de a
fi diferiti. Exista un film documentar in care este surprins
uriasul intelept hindus Ramana Maharishi care in plimbarile sale
zilnice in jungla din jurul ashramului era insotit de o uriasa
"trena" formata din admiratori umani, dar si din câteva din animale
salbatice ale junglei, care in mod obisnuit se manânca intre
ele…
"Avatar" nu este decât o
productie de succes a timpurilor noastre, o parodie postcoloniala
la adresa civilizatiei occidentale, la adresa europenilor care nu
au stiut niciodata sa valorifice in sens inalt spiritual sansa
descoperirii altor lumi. Caci, in general, acestia au considerat ca
este suficient sa devina simpli "colonizatori", superficiali cu
valorile altora dar grabiti a face averi pe seama lor. Ca orice
productie de acest gen, nebunia admiratorilor este fara limite.
Exista deja, de pilda, cluburi si site-uri pe internet in care
poate fi invatata limba populatiei "navi" din "Avatar". Ma intreb
câti dintre tinerii acestor fan-cluburi vor afla vreodata ca totul
nu este decât o alta parodie: cuvântul "navi" in islam desemneaza
omul cu calitati profetice care clameaza, striga, cuvânt arab care
provine din ebraica - "nabi" -, a carui etimologie, inca incerta,
desemneaza, desigur, tot profetul (in sens spiritual
larg).
Dincolo de toate acestea,
ecologia insasi este incurajata prin acest film - ma refer la o
altfel de ecologie in care dimensiunea spirituala devine
fundamentul. Care este baza doctrinara din care provine aceasta,
iata o alta discutie in care sincretismele new-age-iste nu-si au
locul, ba chiar devin periculoase uneori. Dar nici crestinii
furiosi care clameaza astazi impotriva filmului "Avatar" nu sunt
inca lamuriti si nu prea practica o reala ecologie crestina. Pentru
simplul fapt ca aceasta este rara avis. Pe de o parte sunt
cunoscute actiunile Patriarhului ecumenic de la Constantinopol prin
care acesta atrage atentia anual asupra gravelor probleme ecologice
mondiale, pe de alta parte padurile României sunt taiate intr-o
veselie si fara nici o lege de proprietari sau infractori declarati
crestini, inclusiv - pe alocuri - proprietari calugari. Sunt
invatati viitorii teologi si duhovnici la seminarele si facultatile
de teologie ortodoxa sa respecte natura, adica Creatia? Prea putin.
De ce sa ne mai mire atunci ca prin satele României educatia
taranilor in materie de ecologie este lasata la voia mass mediei-
adica este zero barat. Nu preotul trebuie sa-i invete pe tarani sa
nu mai arunce gunoiul pe malul apei care trece prin sat, dar daca
ar insista uneori asupra respectului datorat Creatiei lui Dumnezeu,
ceva-ceva s-ar mai schimba. De ce sa incriminam atunci un film -
necrestin - care reuseste implicit aceasta
performanta?
Poate dupa ce veti iesi de la
acest film destul de obositor pentru ochi - caci tehnica 3D este pe
cât de spectaculoasa, pe atât de zapacitoare pentru simtul comun al
vazului, apropo de apropierea de natura noastra reala, incepând cu
ochiul si cu corpul nostru -, veti medita pentru o vreme la cele
scrise de Pr. Dumitru Staniloaie: "Dialogul este ultima fibra a
Creatiei"…
MARIUS
VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina)
are o licenta in filosofie (Universitatea Bucuresti) si un master
in antropologia spatiului sacru (Universitatea de Arhitectura ''Ion
Mincu''). Este doctorand al Universitatii Bucuresti, Facultatea de
Litere, cu o tema interdisciplinara in care continua studiile de
antropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale si
profesor de istorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A
sustinut o bogata activitate in presa: studii, articole, eseuri,
recenzii, proza scurta, editoriale, interviuri - in jurnale,
reviste culturale si cu profil spiritual -, producator si
realizator de emisiuni radio, numeroase colaborari la principalele
televiziuni centrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor
coordonator (departamentul cultura-religie) la ziarul ''Adevarul''
si redactor-sef al revistei ''Adevarul literar si artistic'';
ulterior a fost senior editor la agentia de presa ''NewsIn'',
coordonand departamentele de cultura-religie si media-publicitate.
Actualmente semneaza o rubrica saptamanala in suplimentul
''Aldine'' al ziarului ''Romania libera'' si preda istoria
religiilor la Universitatea Bucuresti.