REPORTAJ/ “Ambasadorii” sau de la ce distanţă trebuie privit un om

Autor: Stan Constantin 25.03.2010
Celebrul tablou «Ambasadorii» al lui Hans Holbrein a fost privit, evaluat şi integrat cel mai adesea figurativului, fiind considerat o realizare remarcabila a portretisticii. Doi impozanţi bărbaţi, cu o bogată şi elegantă vestimentaţie, având in mâini ceva ce par a fi insemnele celor ce vestesc, ce aduc importante veşti, te privesc, pe tine, cel din faţa picturii, cu semeţie. Interiorul,/sala/biroul/reşedinţa este şi el imbelşugat şi elegant. Intregul impune solemnitate. Multă vreme unii cercetători, specialişti in artele plastice, au integrat pictura lui Holbein in fantastic fără a produce alte argumente decât stranietatea pe care, de fapt, o resimţi in faţa sa.
Desigur, sunt multe obiecte ce induc ideea unui mesaj ascuns pe care Holbein vrea să ni-l transmită, dincolo de portretele celor două personaje reale la 1533 când a fost pictat tabloul. Lăuta cu o coardă ruptă (simbolizând prin asta frângerea, cântecul intrerupt, deci, moartea), instrumentele astronomice (cele ce, nu-i aşa, măsoară timpul, mişcarea astrelor care decid destinul oamenilor), globul terestru, cartea deschisă, crucifixul, pumnalul pe care unul dintre cei doi il ţine in mână se aşază intr-o ordine probabil indelung chibzuită, in planuri distincte şi fără indoială simbolice. Fiecare element al tabloului este pictat cu o minuţiozitate aproape de pedanterie, intr-o practică a mimesis-ului, o dominantă a vechii arte clasice greceşti. De aceea, este şi mai straniu obiectul ce se află intre cele două personaje complementare (semeţ, bogat, indrăzneţ unul, smerit, sobru, modest celălalt), un obiect alungit, sclipitor şi fără corespondent in realitate. Pur şi simplu, nu-l recunoaştem ca fiind din universul nostru domestic. Deşi depărtate, cele două personaje sunt imperceptibil legate prin acest straniu obiect. Abia privit din dreapta, de la 3-4 metri distanţă şi de undeva de pe un piedestal, obiectul ni se va arăta ce este el cu adevărat - un craniu omenesc. De aici, interpretările sunt -şi au fost - nenumărate. In opinia mea, Holbein ne trimite nişte mesageri - «amabasadori» - ai morţii spre a ne aminti că in tot ce se află in jurul nostru, dar şi in ce simbolizează ele, se află vanitatea şi că totul este guvernat de moarte, că leagă smeritul şi orgoliosul, bogatul şi săracul, indrăzneţil şi umilul, războinicul şi cărturarul.
Dar cred că mai putem descifra in parabola lui Holbein un indemn de a-i privi pe cei din jurul nostru. Vrea să ne spună că există o distanţă şi un unghi de la care trebuie să-i privim spre a descifra ce mesaj ne aduc. Fiecare poartă in el, cu el un astfel de mesaj pe care-l deformează (anamorfotic) asemenea ambasadorilor lui Hans Holbein. Aşa cum nici marele artist un a lăsat niciun reper al distanţei sau unghiului exact din care trebuie să-i cercetăm pictura, tot astfel niciun om un ne va da un reper care să ne ghideze in devoalarea semnului pe care ni-l trimite. In plus, dacă tabloul lui Holbein e până la urmă static şi, deci, el poate fi cercetat dându-i ocol, apropiindu-te sau depărtându-te, de sub el ori de deasupra centrului optic, cel de lângă tine este mobil, in mişcare şi deseori asemenea Lunii: mişcându-se odată cu tine spre a nu-i putea vedea niciodată cealaltă faţă. Şi, totuşi, există un moment cand găseşti distanţa, unghiul şi lumina in care descifrezi al cui ambasador este. Şocul e puternic pentru că, in fapt, atunci iţi dai seama că de tine e vorba. Exact ca in tabloul lui Holbein: ambasadorii morţii pe tine te privesc, despre moartea ta e vorba, despre efemeritatea vieţii tale e vorba, despre cât trecătoare sunt cele ale vieţii tale lumeşti.
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism cultural.
Este prezent de la primul numar, saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul de Duminica".

Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.