Opinie Sorin Paslaru: Daca va tineti de nas cand este vorba de politica, atunci nu mai asteptati politici!

Este posibil ca economia sa dea oarecare semnale de oprire a alunecarii, dar in zona de resurse umane, de angajari inca nu se simte. Dimpotriva, nervozitatea este la maxim.

Au aratat-o cei peste 100 de sefi de departamente de resurse umane din cele mai mari companii din Romania prezenti joi la a cincea editie a conferintei ZF dedicata acestui sector, care au fost greu de tinut in frau. In general, acuzatul nr. 1 este statul, administratia publica. Banii din fondurile europene nu vin la timp, ministerele muncii si al educatiei nu comunica deloc cu marii angajatori, nu exista strategii de reinsertie profesionala.

Nervozitatea directorilor de resurse umane este de inteles. De neinteles este insa continua asteptare ca politicile administratiei publice se vor imbunatati.

Intre 2001 si 2008, cat economia a fost pe crestere, businessul a ignorat ca administratia a crescut tentacular fara sa produca nimic si nu a presat deloc pentru competenta si eficienta.

Dar iata ca, dintr-o data, criza financiara globala in care statele nationale si-au au salvat fiecare bancile, deci propriile sisteme financiare, cu sute de miliarde de euro, apoi au trecut la relansarea economica, a aratat ca nationalitatea capitalului si politicile publice de dezvoltare nu sunt concepte perimate, ci adevarate bastioane de supravietuire.

La noi, problema este ca cei mai destepti romani nu mai gandesc pentru tara lor. Fie au plecat cu totul din tara, fie au ramas numai cu trupul, adica mintea si preocuparea lor este de fapt la ceea ce se intampla la Barcelona sau Londra. Cei care sunt castigatori ai tranzitiei se apleaca acum in primul rand catre ambitiile profesionale - construirea unei companii, a unui brand, cucerirea altor piete, cariere in multinationale sau catre placerile personale - calatorii, vacante in locuri de calitate, a doua sau a treia casa, masini mai frumoase.

Vor ce nu au avut. Este de inteles. Dar pana la un punct. Pana la punctul in care ignorarea a ceea ce se intampla in jur se intoarce impotriva. Dintr-un anumit punct de vedere, clasa de mijloc, oamenii care au castigat de pe urma investitiilor straine pentru ca au fost mai bine educati si mai harnici sunt ca si nivel al preocuparilor principale inca in adolescenta.

Medicii se tin cu mana de nas in spitale mizerabile, dar fac din "plicuri" mii sau chiar zeci de mii de euro pe luna, astfel incat principala grija este casa de vacanta sau circuitul de patru saptamani pe Mediterana si nu cum poate fi imbunatatita activitatea spitalului. La fel ministrii din ministere ingropate in hartoage, nefunctionale, sau profesorii universitari din universitati unde absolventii poate ca nici nu merita BAC-ul. In general, cam toata lumea buna se tine cu mana de nas in Romania, ca miroase urat, dar nu pleaca pentru ca face bani destui.

Nimeni din sistemul public nu are in cap nici 1% cum sa imbunatateasca functionarea sistemului, sa vina in ajutor cetateanului/contribuabilului/pacientului/elevului.

In rest, toti au impresia, din pacate, ca daca isi rezolva problema individual, mizeria nu ii atinge. Si se tin departe, cat mai departe de orice forma de politica. Sefii romani de multinationale citesc stiri de business din Romania, dar ziare generaliste nu. Nu ii intereseaza. Problemele politice li se par ori murdare, ori de neinteles. Nu inteleg ca problemele tarii sunt probleme politice. Ca dezvoltarea inseamna politici publice, iar politicile publice sunt facute de cei care fac politica.

Aici este diferenta fata de o societate matura, unde sentimentul de implinire ajunge sa fie dat de implicarea in imbunatatirea vietii colectivitatii, care, vrem sau nu vrem, nu se poate face fara politica.

Bombardata zeci de ani cu false valori colective, unde cei care propovaduiau egalitatea erau primii la abuzuri, Romania si romanii s-au intors cu sete spre ei insisi: au facut garduri cat mai inalte la case trantite in mijlocul parcurilor, au facut tot posibilul sa scape de sistemele de educatie, de sanatate sau de securitate colectiva. Si politica, spatiul public a fost lasate la dispozitia unor repetenti sau, mai rau, recidivisti.

Acum 160 de ani, romanii intorsi de la Paris, Berlin sau Viena au priceput ca principala cauza pentru care trebuie sa lupte este natiunea - limba, steag, armata, moneda proprii. Dupa trei secole de fanarioti, straini care nu au avut niciun interes ca aici sa fie o tara, ci doar un tinut exploatabil, "propasirea tarii, a natiunii romane" nu mai era o vorba goala, ci o cale de supravietuire, iar generatiile actuale nu trebuie sa uite cat datoreaza celor care crezut in aceste idei.

Daca ai o tara, daca ai o natiune, restul vine dupa sine. Si cresterea PIB per capita, si modernizarea, si soselele, si scolile, si spitalele.

Atentie! Daca voi nu va interesati de tara, daca voi nu stiti cine va sunt reprezentantii in Parlament, in primarii, in consiliile locale, cine va administreaza si cum va administreaza banii, nici tara nu o sa stie de voi. Nu o sa aveti nici politici de resurse umane, nici de infrastructura, nici de sanatate. Degeaba asteptati politici daca nu va intereseaza deloc politica!