PLANETA ARTE / Salarii şi salariaţi în lumea licitaţiilor

Stabilizarea pieţei de artă
La sfârşitul lunii martie, Sotheby's International, renumita casă de licitaţii, a anunţat un beneficiu de 73,6 milioane de dolari pentru cel de-al patrulea trimestru al lui 2009. Suma, care s-a ridicat peste nivelul estimărilor, a antrenat şi altă veste: salariul preşedintelui societăţii, William Ruprecht (foto 1), a fost restabilit la cotele de dinainte de criză. Un bun prilej, pentru noi, cei din lumea a treia a pieţei de artă, să aflăm care sunt retribuţiile în domeniu. Potrivit unui document al US Securities and Exchange Comission (SEC), în luna mai a anului 2009, Ruprecht şi-a redus, voluntar, salariul lunar cu 100.000 de dolari (din cei 600.000 pe care îi primea). El însuşi a calificat această diminuare, timp de şase luni, drept "un simbol al angajamentului personal în interesul schimbărilor realizate de societate". O schimbare de atitudine managerială care a vizat reduceri salariale pentru toţi angajaţii, de la mic la, iată, mare, o suprimare a garanţiilor acordate vânzătorilor, precum şi o creştere a comisioanelor percepute pentru vânzarea obiectelor licitate. Măsurile amintite şi redresarea relativă a pieţei internaţionale de artă au favorizat bunele rezultate ale Sotehby's din trimestrul patru al anului trecut şi au îngăduit o revenire la vechile cuantumuri salariale. În anul 2008, Ruprecht primise o remuneraţie de 6,4 milioane de dolari, incluzând primele de asigurare, cotizaţiile de club, maşină la scară şi şofer. În 2007, primise 10,3 milioane de dolari şi, desigur, numeroase alte privilegii adiţionale.

Bucuria de a trăi în uzină
Rămânem la Sotehby's. Pe 8 martie anul curent, casa de licitaţii (prin sucursala din Amsterdam) a realizat o vânzare istorică. E vorba despre colecţia de artă contemporană Peter Stuyvesant, care a atras 500 (!!!) de licitatori din întreaga lume. Ansamblul, estimat iniţial la şase milioane de euro, a înregistrat o sumă finală de 13.590.475 de euro (18.597.750 USD/ 12.263.600 lire sterline). Estimările deosebit de atractive (mult sub preţul de piaţă) fuseseră realizate cu ocazia unui mai vechi inventar al colecţiei. Prestigiul acestei "colecţii de întreprindere" inovatoare (căci poartă amprenta unei dimensiuni sociale), dar şi calitatea şi noutatea operelor pe piaţă au favorizat saltul de preţ. Colecţia Peter Stuyvesant a fost iniţiată de către Alexander Orlow, director al Turmac Tobacco Company, colecţionar prestigios şi inventator al conceptului de "artă în uzină". În 1960, el hotărâse să atârne treisprezece picturi de mari dimensiuni în uzina de ţigarete Zevenaar din Olanda, direct deasupra maşinăriilor, în scopul de a rupe monotonia mediului de lucru şi de a ameliora condiţiile de muncă ale angajaţilor. Atunci, 13 artişti europeni au fost invitaţi să realizeze diverse picturi având ca temă "Bucuria de a trăi" şi au fost îndemnaţi să folosească pânze de mari dimensiuni şi culori vii. Muncitorii au fost iniţial şocaţi de această iniţiativă de pionierat, însă, treptat, au început să îndrăgească artisticitatea spaţiului lor de lucru. În curând, au fost înregistrate semnificative creşteri la nivelul productivităţii muncii. Dintre artiştii ale căror opere au fost vândute la Amsterdam, menţionăm câteva nume de rezonanţă: Victor Vasarely, Niki de Saint-Phalle (foto 2), Jesus Rafael Soto, artiştii olandezi din grupul ZERO sau Karel Appel. Recordul de preţ a fost atins de lucrarea "Dinosaurier", de Martin Kippenberger - 1.072.750 de euro.

Nemaipomenita comoară din valiză
Un asemenea titlu ar putea figura, onorabil, pe un volum semnat de Agatha Christie. Romanciera (căreia, în septembrie, îi vor fi celebraţi 120 de ani de la naştere în cadrul unor ample festivităţi londoneze) nu este însă autoarea acestei aventuri cu comori ascunse, ci eroina ei involuntară. Iată faptele: în 2006, Jennifer Grant, adoratoare a romancierei, achiziţionează la o licitaţie (organizată de Christie's) o valiză-cufăr care i-a aparţinut "mămicii" lui Miss Jane Marple, pentru suma ridicolă de 100 de lire sterline. Cufărul, purtând iniţialele Clarei Margaret Miller (mama Agathei), participase la o vânzare de suveniruri, alături de numeroase alte obiecte. Nimeni nu s-a gândit s-o deschidă vreodată după moartea Agathei Christie, nici măcar unica sa fiică, Rosalind Hicks. Sigur, subiectul valizei revenea adesea în conversaţiile de familie, însă doar ca un vag refren. Nici domnişoara Grant nu s-a dovedit mai curioasă decât rudele, aşa că, vreme de patru ani, nu a desferecat ivărul cufărului (cu atât mai mult cu cât acesta fusese vândut fără cheie). A făcut-o însă recent, profitând de levierul unui muncitor care avea de isprăvit o lucrare la ea în casă. Înăuntru, o surpriză capabilă să provoace vertijuri: 30 de monezi de aur într-o lădiţă de fier, un inel cu diamante (se presupune că ar fi inelul de logodnă al mamei romancierei), o broşă bătută cu briliante... Pe scurt, o comoară estimată la circa 20.000 de lire sterline. Luând în considerare valoarea adăugată bijuteriilor de notorietatea romancierei (vezi foto 3), suma de pornire la o posibilă licitaţie ar putea urca până la 100.000 de lire (circa 110.000 de euro).