COLECTII / Studiile junimiste ale lui Lovinescu, publicate integral dupa 70 de ani!

Autor: Stelian Turlea 30.03.2010

Cinci volume minunate din Ciclul de studii junimiste publica Institutul Cultural Roman, intr-o editie ingrijita si adnotata de Viola Vancea, cu prefete de Alexandru George. Iubitorii lui Maiorescu, ai lui Lovinescu si cei ai textelor de referinta se afla in fata unui regal.



Este vorba de ciclul editat de E.Lovinescu in intervalul 1940-1944, interval sumbru, care avea sa preceada cea mai intunecata perioada din istoria moderna a Romaniei si in care, fireste, textele n-au fost receptate la adevarata lor valoare. Cele cinci titluri ale ciclului - "T.Maiorescu" (1940); "P.P. Carp, critic literar si literat" (1941); "Antologia ideologiei junimiste" (1942); "T.Maiorescu si contemporanii sai" (vol.I, 1943, vol. II, 1944); "T.Maiorescu si posteritatea lui critica" (1943) - "nu au avut, scrie Viola Vancea, nici sansa ingaduintei timpului, dimpotriva, si nici pe aceea a intalnirii cu cititorul obiectiv, deoarece inchise, confiscate fiind in <<fondurile secrete>> ale bibliotecilor, pur si simplu nu au avut cititori decat pe cei <<alesi>> in mod preferential ori aleatoriu." Iar volumele care au fost tiparite in anii 70 la Minerva sunt presarate de multime de crosete, semanand mai degraba cu niste "compendii decat cu texte lovinesciene integrale."
Editura Institutului Cultural Roman publica acum integral ciclul junimist al lui E.Lovinescu, considerand restitutio in integrum al corpusului lovinescian un act firesc si oportun de justitie literara, chiar si dupa aproape sapte decenii de la prima intalnire cu cititorii.
Despre importanta acestor scrieri, citam un paragraf semnificativ din Alexandru George: "Monografia inchinata lui Maiorescu, ca si toate volumele din serie, care au urmat, reprezinta o vasta actiune de revizuire, cu rezultate neasteptate, deoarece in mare masura ele au fost pozitive. E.Lovinescu face, in plus, o opera de sinteza, chiar daca se foloseste de materiale documentare publicate de altii. Daca vorbim astazi de P.P.Carp, Th. Rosetti, A.D.Xenopol, G.Panu ca de niste personalitati apartinand si literaturii (cum va face T.Vianu, in imediat aparuta sa "Istorie a literaturii romane moderne", I, 1944, in deosebire de G.Calinescu, inca mai prompt, dar pomenindu-i doar pentru a-i desfiinta), oricine vede aici un efect si un succes al studiilor lovinesciene. (...) Atacand figura marelui sau inaintas (adica abordand-o in toata complexitatea ei dovedita cu timpul si executand o operatie plina de riscuri), E.Lovinescu dadea un sens mai plenar notiunii de revizuire pe care tot el o pusese in circulatie, marcand mai bine caracterul ei pozitiv."