Cum (si cand) va fi relansata creditarea (4)

Scriam, miercurea trecuta, ca a intarcat Balaia. E criza si bancile au trecut dintr-o extrema in alta. Actuala extrema, determinata de criza, o simtim cu totii. Dureros. Pentru ca incetinirea dramatica a creditarii loveste intreaga societate. Tot asa cum cealalta extrema, ce reflecta comportamentul bancilor de dinainte de criza, a fost folositoare intregii societati. In sensul ca s-a restrans vizibil sfera saraciei, in timp ce o mare parte a populatiei a simtit o unda de bunastare.
Cum s-au petrecut lucrurile? Sa privim inapoi. Zarurile fusesera aruncate. Incet - incet, incepand din 2004-2005, creditele imobiliare si cele pentru consum au trecut din planul viselor si al dorintelor in viata de zi cu zi. Bancile au descoperit o noua sursa de profit. Iar o parte a populatiei a inteles ca numai prin imprumuturi bancare pot fi rezolvate problemele locative sau pot fi achizitionate bunuri de consum de folosinta indelungata. Chiar daca o realitate paralela a facut sa se aprinda o puternica dezbatere publica: pericolul creditarii. Pericol mult comentat cu deosebire in perioada ce a premers crizei. Banca Nationala a intervenit in amintita dezbatere cu un mesaj rational: "Atentie la echilibru". Considerand ca ar fi grav daca s-ar rupe echilibrul pe piata creditelor.
Sa nu uitam ca, inainte ca fluxul de bani sa navaleasca in banci si din banci catre populatie, in prea putine cazuri o familie de la noi avea posibilitatea sa adune ban langa ban pentru a-si ridica o casa. Creditul ipotecar a simplificat lucrurile. Desigur, nu in general, ci pentru acea parte a populatiei care a avut bonitati care sa-i asigure eligibilitatea pentru astfel de credite. Dar, prin extinderea creditarii, Romania s-a ales si cu un eficient stimulent pentru o munca performanta. Familia intra in propria-i casa, ipotecata insa in favoarea bancii. Iata motivul ce o facea sa traga cu dintii, muncind si castigand bani, pentru a-si putea plati casa. Din aceasta competitie pentru existenta, desfasurata pe scara mare, a castigat familia, a castigat societatea.
Totodata, si consumul avea nevoie de bani. Problema ce n-a putut fi rezolvata numai prin cresterea veniturilor. Imprumuturile pentru consum au facut explozie, in conditiile in care, in banci, banii din strainatate veneau in valuri. Iar romanii s-au repezit sa se imprumute. Creditul de consum a luat-o la goana, devansand creditul pentru locuinte. Necazul a fost ca, in timp ce consumul gonea cu rapidul, oferta interna de bunuri si servicii calatorea cu o cursa de navetisti. Totusi, creditarea in valuri ne-a fost de folos. Indeosebi creditele acordate companiilor. Economia a luat avant. PIB-ul a crescut ani la rand. Inflatia a fost adusa sub control, chiar daca, comparativ cu alte tari, continua sa fie mare. Multe lucruri incepusera sa se schimbe in tara.
Anii de bunastare pe datorie ne-au aratat de unde poate sa vina salvarea: piata libera. A fost insa prea putin inteles faptul ca piata nu este doar un spatiu de comert. Ci un spatiu cultural. O agora. Si ca, in esenta ei, cultura de piata aduce in prim-plan concurenta ca principal motor in stare sa puna economia in miscare. Cum insa, in economia noastra, acest motor a fost pus numai partial in functiune, societatea romaneasca a consumat mai mult decat a produs, de aici rezultand grave deficite. Ele s-au reflectat mai putin in buget, care si-a pastrat echilibrul pana in trimestrul al III-lea din 2008, si mai mult in pierderile companiilor cu capital de stat, multe greu de cuantificat, in balanta comerciala si in balanta de plati. In plus, am inceput sa intelegem, treptat, ca si pietele pot sa greseasca, impingand lucrurile catre un exces de consum. Si chiar au gresit. Actuala criza mondiala ne-a si aratat in ce conditii: cand ajung sa domine lacomia, nesabuinta si incultura.
Pretutindeni in lume, acum, in timp de criza, acolo unde bancile "s-au rupt" ori sistemul bancar s-a prabusit, economia in ansamblu s-a vazut intr-un grav pericol. Solutia fiind, in multe cazuri, nationalizarea bancilor. Sau pomparea de bani bugetari. In Romania, din fericire, nu ne-am aflat in fata unui astfel de prag.
Continuare - miercurea viitoare