EVENIMENT / La ½ din 2010

Sunt 27 de expozanţi, fiecare cu un număr variabil de lucrări, dar toate 75 de calitate, articulând o fină caligrafie ideatică şi ilustrând grăitor conceptul de şcoală de poetică fotografică. Cele 27 de retine ale ochiului fotografic educat de Mraz poartă numele lui Bogdan Anda, Radu Angheloiu, Adrian Balmeş, Cristian Bassa, Stelian Bogza, Cornel Brad, Sorin Constantin, Tiberiu Crişan, Ionuţ Dragnea, Ştefan Dumitru, Cristian Fetter, Jean Grigore, Teodor Horea, Elena Luisa Iatan, Ana Cristina Irian, Dafina Jeacă, Teodora Maftei, Alexandru Modoi, Mirela Momanu, Daiana Olteanu, Bogdan Oprea, Cosmina Popescu, Ioana Puşcarciuc, Alexandru Spineanu, Tudor Stănică, Raul Tanislav, Andreea Vintze.
Pentru că această colecţie de imagini are in spate un suflu unitar, un concept ordonator şi o "şcoală", pentru că se vrea o recoltă de pe un câmp cultivat cu atenţie, iar nu o strânsură pestriţă, nu putem trece cu vederea sugestia de artă poetică pe care escadrila de fotografi susnumiţi o alătură lucrărilor lor, in prezentarea expoziţiei: "Căutări indrăzneţe, fără pofte de superficiale şocări. Chef de poveste, fără anecdotic imediat. Plasticitate, fără ocheade ilicite spre pictură. Asocieri tematice contrastante, dezvoltate vizual până la eliminarea necesităţii de explicitare verbală. Expresii cromatice, nu bălţături. Emoţii vizuale fără ingrădiri venite din comodităţi comerciale sau agresivităţi dictate de moda momentului." Contemplând lucrările cu un ochi atent la această legendă, putem lesne constata că acordul dintre text şi imagini nu este doar o promisiune. Intr-adevăr - emoţii vizuale, pe bună dreptate - asocieri contrastante. Tot aşa, despre ocheadele spre pictură, putem, de bună seamă, spune că nu au ceva ilicit (deşi nu ştiu, pe de altă parte, cum ar trebui să arate o privire licită şi de ce artele ar mai trebui, in mileniul trei, să fie atât de sever hotărnicite). Aici, insă, trebuie puţin zăbovit. Un control inopinat, o (m)razie la buletinele de identitate ale fotografilor arată o poftă uriaşă de pictural, o adorabilă opinteală calofilă, o deschidere sensibilă spre dulceţuri cromatice, vapori de culoare şi potriviri de nuanţă care par să tindă spre abstract (vezi Bogza Stelian - foto 2, Teodora Maftei - foto 3, Dumitru Ştefan - foto 4). Aproape toţi se străduiesc să restituie frânturi de imponderabil peisagistic, in care temeiul de solidaritate de grup este constituit tocmai de incercarea de a surprinde poezia realului. Chiar atunci când in obiectiv se strecoară personaje (copii in mişcare - foto 1, câini melancolici - foto 5, mioare stivuite in saivan - foto 6, o capră sugrumată teatral cu o funie - foto 7), focalizarea operează nu asupra trupurilor, ci asupra aburilor de culoare in care acestea se mişcă. Rezultatul de ansamblu - un caleidoscop seducător şi plin de amăgiri pictural-fotografice care nu trebuie ratat.
Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Clarckson Stanfield observa, după ce privise calotipiile pionierilor intr-ale fotografiei David Octavius Hill şi Robert Adamson: "Prefer să am o colecţie din acestea, decât din cele mai bune picturi ale lui Rembrandt". Punând intr-o paranteză cumpătată termenii excesiv de dramatici ai comparaţiei lui Stanfield, dar parafrazându-i ideea, putem spune că preferăm prospeţimea privirii Şcolii de Poetică Fotografică multor expoziţii căznite de pictură din ultima vreme.

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003. Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana in 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminica.