REPORTAJUL SAPTAMANII/ Krivoi Rog - cum sa ingropi un miliard
Autor:
Cosmin Savu
08.04.2010
Saraca tara bogata. O vorba care
i se potriveste ca turnata Romaniei: abia supravietuim economic, dar ne permitem sa
pierdem o investitie de un miliard de dolari. E vorba despre
combinatul de la Krivoi Rog, din Ucraina, in care Romania a
investit masiv pe vremea comunismului si in primii ani de dupa 89.
Totusi, nu a reusit sa scoata nici un ban de acolo. Dezinteresul
Romaniei, combinat cu sicanele Ucrainei fac ca spre Krivoi Rog sa
curga in continuare milioane de dolari anual. Banii dispar intr-o
gaura neagra: la Bucuresti nimeni nu pare sa stie ca partea
romaneasca a combinatului e furata bucata cu bucata.
Dolinska.
Un oras ucrainean cu
20.000 de locuitori, la 700 de kilometri de Romania. Pentru cei mai
multi dintre noi, numele nu inseamna nimic. Orasul este insa pe
jumatate construit de romani. Noi le-am facut spitalul, scoala,
primaria, blocurile si drumurile. Aici se afla combinatul KrivoiRog
pe o intindere de 1.300 de hectare. Romania a investit 800 milioane
de dolari. Au mai participat la proiect RDG, Republica
Cehoslovacia, URSS.
Dolinska insasi exista inclusiv
datorita noua. In anii 80, Nicolae Ceausescu hotara ca Romania sa
ajute la constructia celui mai mare combinat de minereuri acide din
lume. La 10 kilometri distanta de oras, cinci tari din fostul bloc
comunist se angajau atunci sa faca un colos care sa deserveasca
tarile din centrul si Sud Estul Europei cu produse siderurgice. Din
satelit, obiectivul este cu adevarat impresionant. De jos, insa,
dezastrul este evident. Visul lui Ceausescu dispare, la propriu,
cate putin in fiecare zi, si o investitie imensa pe care am
platit-o cu bani multi si privatiuni nenumarate, se duce pe apa
Sambetei.
Povestea esecului de la Krivoi
Rog incepe in 1986, cand URSS, Cehoslovacia, Republica Democrata
Germana, Republica Socialista Romania si Republica Socialista
Bulgaria isi dau mana pentru a incepe lucrarile la acest obiectiv
imens. Romanii sunt desemnati "antreprenori generali" ai colosului.
Mai marii vremii se angajeaza ca Romania sa investeasca
echivalentul a 800 de milioane de dolari. Adica, sa platim singuri
o treime din proiect. Avantul heirupist al comunistilor s-a frant,
insa, dupa 1989. In haosul post decembrist, putini s-au mai gandit
la Krivoi Rog. Apoi, in 97, Ucraina a decis, fara explicatii, sa
sisteze constructia, desi Romania se achitase deja de 80 la suta
din obligatii, pe bani imprumutati pentru care probabil ca mai
platim dobinda si azi.
Nemaidorind sa piarda bani si
energie in acest proiect, nemtii si bulgarii si-au asumat pierderea
si s-au retras. Mostenitori alaturi de ucraineni si de slovaci,
romanii s-au incapatanat sa continue participarea la constructia
combinatului, desi proiectul e suspendat, iar ucrainenii nu ne mai
recunosc investitia. In schimb, noi platim din greu, milioane de
dolari pe an, ca sa pazim si sa intretinem un obiectiv din care se
fura fara retineri.
Mihai Oprea este directorul
general al ARCOM, firma care a participat la constructia
combinatului si care, dupa privatizare, a mostenit obligatia de a
asigura paza combinatului de la Krivoi Rog si care primeste
majoritatea banilor pentru intretinere: 1,1 milioane dolari pe an.
Alte doua firme, privatizate si ele dupa 90, UZINEZPORT si ARCIF,
primesc impreuna 700 de mii de dolari ca sa se ocupe, teoretic, de
intretinerea partii romanesti a combinatului. Si tot teoretic, daca
lucrurile ar fi mers bine, Romania ar fi trebuit sa beneficieze de
aproape o treime din produsele intreprinderii. Minereul de fier
urma sa ajunga la Sidex Galati, pentru a fi transformat in otel.
Asa cum arata astazi lucrurile, probabil ca asta nu se va intampla
niciodata. Piatra cu piatra, fier cu fier, partea romaneasca
dispare incet. ARCOM se disculpa: domeniul de activitate al firmei
nu a fost niciodata paza, ci constructiile. "La fel ca atunci -
spune Mihai Oprea - si acum nu avem grija de utilajele din
combinat, in combinat n-am avut niciodata acces si n-avem nici
acum, noi pazim portile combinatului, nicidecum combinatul. Pe noi
ne intereseaza sa nu intre nimeni pe poarta. Firma ARCOM nu produce
nimic acolo. Pentru mine cea mai buna solutie ar fi sa ne retragem
oamenii de acolo si sa ne vedem de treaba…"
Numai ca la Bucuresti nimeni nu
vrea asta, in speranta ca intr-o zi vom reusi sa mai recuperamn
ceva. Pana atunci insa, spre Krivoi Rog curg anual 1,8 milioane de
dolari, bani care ar trebui folositi pentru conservarea investitiei
initiale.
Nu trebuie sa stai mult la
Krivoi Rog ca sa intelegi ca ucrainenii nu mai au interes sa
imparta combinatul si cu altii. Demersul nostru de a obtine o
autorizatie de filmare la Krivoi Rog s-a lovit de un zid suspect de
tacere si de tehnici inca vii, mostenite de la defuncta
URSS.
La biroul ARCOM din combinat,
d-na Luminita are specializare multipla: traducere, observare,
informare si control. Spune ca avem acreditare din partea
ministerului industriei sa constatam starea de fapt a combinatului,
dar nu avem ce trebuie. Adica Kievul n-a fost informat... Doamna
Luminita este un cerber cu fata aparent umana, care are linie
directa cu directorul combinatului, Piatakov. In mod evident,
romanii nu prea vor s-o supere. Cererea noastra zace de trei
saptamani undeva, intr-un birou. Cineva nu ne vrea acolo, asa ca
aprobarea pentru filmare n-a sosit in combinat. Mai departe de baza
romaneasca nu putem trece.
Depozitele in care se afla multe
dintre materialele platite de statul roman arata ca dupa razboi.
Fier, obiecte de uz casnic, yale, schele dezafectate, echipament de
protectie, motoare - toate zac claie peste gramada intr-o hala in
care pare ca n-a mai intrat nimeni de luni bune, daca nu chiar ani.
Nimeni, cu exceptia hotilor care, in unele cazuri, par sa fie
inclusiv angajati romani.
Doru Bordianu este seful pazei
din partea romanilor si nu prea vrea sa aiba o opinie personala
despre furturile din combinat. "Poate sa iasa numai cu stiinta
ambelor parti - spune el. Totul este ingradit. Sunt cinci posturi
de paza, active patru, in fiecare colt. (...) Nu pot sa spun ca s-a
furat ceva fara probe… Sa spuna organele de militie ce s-a furat…
Pai s-a furat. Au furat astia, ucrainenii…"
Sefii securitatii, chemati de
dna Luminita, afiseaza zambete strambe si ne avertizeaza ca nu avem
autorizatia de a intra in combinat. "Noi avem urmatoarea regula:
daca cineva vine dintr-o tara straina pentru realizarea unor
lucrari, noi anuntam ministerul nostru, primim acceptul si,
poftim..."
Ucrainenii fac orice pentru a ne
convinge ca totul este in regula, ca poate o sa filmam a doua zi si
ca e mai bine ca deocamdata sa plecam din zona
combinatului.
Pe teritoriul lor, ucrainenii
fac ce vor. Pare sa nu mai conteze ca romanii au si ei drepturi in
combinat. Explicabil intr-un fel: de la Bucuresti n-a mai fost nici
o vizita de noua ani, iar cei la ARCOM, desi platiti din greu, nu
vor sa-si asume nici o responsabilitate in afara
pazei.
La Bucuresti, la ministerul
economiei, numele Krivoi Rog provoaca frisoane si ii alunga pe
angajati in sedinte inchipuite si misiuni imaginare, care nu
suporta amanare. Dupa demersuri repetate, nimeni nu vrea sa ne
spuna care e situatia cu investitia de la Krivoi Rog, daca statul
roman are vreun plan sa-si recupereze investitia sau cita vreme vom
continua sa trimitem milioane de dolari spre o gaura neagra. In
final, directorul de politici industriale, singurul care pare sa
fie mai informat, ne spune cateva cuvinte goale, demonstrand inca o
data modul in care Romania stie sa-si administreze banii. El insusi
nu stie ce-i acolo. Mai grav insa, nici directorul de la ARCOM nu
pare a fi interesat cu ce se ocupa propria-i firma, in
Ucraina.
Prin urmare, statul roman n-a
mai avut acces in combinat. In schimb, au acces nemijlocit
ucrainenii si daca ei nu vor, acolo nu misca nimic.
Aprobarile noastre nu sosesc
nici in ziua urmatoare si e foarte clar ca nici nu vor veni
vreodata.
De jur imprejur, combinatul a
avut o infrastructura foarte buna. Mare parte din ea facuta pe
banii romanilor. Din pacate, pentru a surprinde imagini cu acest
colos, trebuie sa ne strecuram. In ciuda faptului ca acest combinat
este mort, este pazit ca un mare secret national. Dar nu putem
filma combinatul nici macar de la distanta, ne-o interzice
securitatea locala. Intentia noastra de a filma se transforma
intr-un joc de-a soarecele si pisica, pigmentat cu multe accente
tragicomice. "Lada" securistilor ucraineni se lipeste de noi si nu
se mai da dusa pana la iesirea din zona combinatului.
In schimb, nu sunt la fel de
vigilenti si cu materialele care dispar de la Krivoi Rog, desi
furturile nu sunt un secret pentru nimeni. Nici macar pentru
autoritatile de la Bucuresti. De-a lungul timpului au tot venit
semnale din partea angajatilor romani privind jefuirea sistematica
a combinatului. Camioane intregi de cupru, tevi, macarale, chiar
cladiri sau statii electrice au fost scoase fara nici o problema
din Krivoi Rog, imbarcate pe vapor la Odessa si trimise in Turcia.
Stalpi, balustrada, toate au fost taiate si vandute la fier vechi.
Sute de tone din materiale care erau in garantie si in custodia
guvernului. S-a furat fara limite si fara discernamant, insa dalele
de beton au fost preferatele hotilor: s-au furat toate si au fost
vandute cu bani buni, oricui a avut nevoie de ele.
Fost sef al aprovizionarii la
Dolinska, Nicolae Simionescu spune ca a fost pensionat fortat
pentru a i se inchide gura. A facut pana acum cel putin 20 de
sesizari, memorii si plangeri penale. De la politie la DNA, de la
ministerul economiei la primul ministru, si chiar la presedintele
tarii - a primit doar raspunsuri evazive. In opinia lui, vinovati
de dezastrul de la Krivoi Rog sunt romanii. Majoritatea furturilor
erau executate de catre romani. Iar unele referate catre militia
locala erau facute la plezneala ca sa induca in eroare organele
respective sa zica ca au fost furate de catre ucraineni. Au fost in
intelegere ucrainenii cu romanii. Intrprinderi care n-au nicio
legatura cu combinatul sunt inconjurate de kilometri de garduri de
tabla ondulata romaneasca. Si nu doar gardul este romanesc, ci si
utilajele dinauntru. Camera de filmat trezeste imediat suspiciunea
bodyguardului. Din pacate, in Ucraina, spatiul public nu este chiar
atat de public.
Nu e de mirare ca ucrainenii isi
pazesc teritoriul cu indirjire. Orasul Dolinska din apropierea
combinatului e plin de materiale romanesti, furate din combinat.
Pentru ucraineni, romanii sunt in continuare o sursa de castig, din
orice unghi ar privi asta. Oricand, in Dolinska poti sa-ti cumperi
un apartament romanesc. Din cauza crizei, preturile au scazut cu 50
la suta in comparatie cu aceasta vara, dar apartamentele construite
pe banii romanilor continua sa se vanda.
Orasul s-a desprins incet de
combinat, iar localnicii s-au indreptat spre alte afaceri. Chiar si
asa insa, viitorul e sumbru si unii dintre localnici, mai ales
tinerii, se gandesc serios la plecare. Nimeni nu mai crede in
posibilitatea ca mamutul de la Krivoi Rog sa revina la viata intr-o
buna zi.
"Daca inca doi-trei ani nu venea
la putere Mihail Sergheyevich Gorbaciov si nu incepea Perestroika -
spune Anatoli Iarmosenko, viceprimarul din Dolinska -, daca Uniunea
Sovietica nu se dezmembra, poate terminau de construit. Uniunea
Sovietica ar fi reusit sa va plateasca tot ceea ce ati investit
aici. Poate functiona combinatul si traiam in mai mare
prietenie."
2.000 de apartamente au fost
construite de romani. Acum, reprezentantii nostri stau intr-un
singur bloc, in mare parte nelocuit.
Mai sunt inca 5 blocuri
nepredate din cele 18 care s-au construit. Intretinerea romanilor e
platita de guvernul de la Bucuresti. Facturile care vin acolo sunt
greu de verificat, atata timp cat de aproape un deceniu nu a mai
calcat in zona picior de oficial roman. Mai mult, printre chiriasi
s-au strecurat si diversi ucraineni cu functii importante in oras.
Pe scara pe care sta personalul roman mai locuiesc seful
procuraturii din orasul Dolinska, seful militiei de la circulatie,
secretara si contabilul de la Gocor, firma ucraineana care trebuia
sa preia combinatul, sefa garzii financiare, un proprietar de
abator si carmangerie... Amanuntul cu chiriasii ucraineni din
blocul romanesc pare sa fie complet necunoscut celor de la ARCOM.
De fapt, din cele 36 de apartamente aflate in cheltuiala statului
roman, 12 sunt ocupate de ucraineni. Statul roman deconteaza peste
cinci milioane de lei anual, dar nu vrea sa stie pentru
ce...
Nici deconturile de la ARCOM nu
sunt foarte clare. Suma oficiala de 1,1 milioane dolari, primita
pentru paza, nu reiese din calcule. Exista o diferenta de 360.000.
Toti ridica din umeri. Nu stiu.
De fapt, "nu stiu" ar trebui sa
fie motto-ul dezastrului de la Krivoi Rog: cei de la Bucuresti nu
stiu ce-i acolo, cei de la ARCOM nu stiu pe ce se duc banii, statul
roman nu stie ce va face, ucrainenii vor sa nu mai stie de noi. In
presa locala, investitia romaneasca de la Krivoi Rog este
prezentata ca fiind jumatate din suma platita de Romania: doar 375
de milioane de dolari. Si chiar si asa, nu vor sa ne dea banii
inapoi. Au inventat un cerc vicios care ii aboslva de orice
datorie: ne cer sa terminam combinatul. Dar Romania nu poate sa
incheie lucrarile, pentru ca acestea au fost suspendate de Ucraina.
Drum fara iesire.
Dupa 12 ani de la incetarea
lucrarilor, incapatanarea ucrainenilor, dublata de sicanele
diplomatice ale Kievului si de indolenta traditionala a romanilor
adancesc in fiecare an gaura neagra din bugetul Romaniei. Care
viseaza ca-si poate permite.
Reportaj difuzat de Protv in emsiunea "Romania, te iubesc!" din 14 martie 2010