LUMEA ROMANEASCA LA 1900/ Oaspeţi la Castelul Peleş
Autor:
Ion Bulei
08.04.2010
Scrie regina Maria: "In cei douăzeci şi doi de
ani, câţi am trăit impreună, am văzut castelul din Sinaia
schimbându-se la faţă mai mult decât o dată. Necontenit regele
născocea vreo imbunătăţire, cu bucuria cu care părintele se bucura
de sporul copilului său. Ceasuri intregi era el in stare să
născocească prin mândrele incăperi unde an de an ingrămădise comori
nepreţuite. Picturi de maeştri vechi, mobile bătrâne, preţioase
vase, covoare răsăritene şi arme de felul cel mai rar. O viaţă şi-o
cheltuise ca să strângă toate aceste nepreţuite lucruri căci era un
om care trăia pentru alţii, cheltuind numai puţin pentru el
insuşi".
Carol I a simţit nevoia ca tot
ce adunase să fie văzut. De aici ideea de a deschide castelul
publicului vizitator (avea modelul tatălui său, care deschisese
larg porţile castelului Sigmaringen incă din 1867). Faptul se va
intâmpla frecvent şi după 1910.
Dorinţa monarhului ca Peleşul să
fie vizitat se va perpetua şi după moartea sa, deşi castelul n-a
mai fost locuit cu regularitate, Ferdinand şi Maria preferând
Pelişorul, iar Carol II şi Mihai Foişorul. Dar la Peleş erau
găzduiţi oaspeţi de vază, iar Carol II l-a folosit pentru
evenimente oficiale, in mod curent, el intrebuinţând cabinetul de
lucru al unchiului. Sumele ce se incasau, cu prilejul diverselor
vizite, din 1920 au fost vărsate pentru operele de caritate ale
reginei Maria.
Mai târziu, după naţionalizarea
din 1948, castelul chiar va deveni muzeu (oficial din 1953).
Deschis pentru publicul românesc, cu atât mai mult era deschis
vizitatorilor străini, mai cu seamă celor de rang aristocrat, ca să
nu mai vorbim de invitaţi.
Printre cei mai de vază oaspeţi,
pe vremea lui Carol I, s-a numărat impăratul Franz-Joseph, in 1896,
ocazie cu care e reinnoit tratatul României cu Tripla Alianţă chiar
la castel. Faptul e consfinţit de un relief comemorativ datorat lui
Jean-Jules Lecomte du Nouy şi aflat in sala de marmoră. Oaspeţi ii
sunt lui Carol I principele Alexandru de Battenberg, al Bulgariei,
mult preţuit de familia regală a României, ţarul Ferdinand, urmaşul
lui Alexandru, deloc stimat la curte, regele Gustav al Suediei,
reginele Ema a Olandei şi Maria Theresa a Bavariei. La Peleş vin şi
sunt ospătaţi arhiducii Rudolf şi Stephanie de Habsburg, in 1884,
ca şi Franz Ferdinand de Habsburg, in 1909, an in care vine la
Peleş şi Kronprinţul Wilhelm al Germaniei. Din Istanbul vine Iussuf
Izzedin, principele moştenitor al Imperiului Otoman. Familia regală
română e vizitată la Peleş de marele duce Boris al Rusiei, de
ducele Alfred de Edinborough, de Charlotte şi Bernhard al III-lea
de Sachsen-Meiningen şi de numeroase alte rude ale familiei regale
române. Prilej de satisfacţie pentru suverani, mândri de bogăţiile
castelului şi de frumuseţea imprejurimilor.
Tot la Peleş sunt găzduiţi mulţi
dintre invitaţii reginei la manifestările sale culturale, mai ales
la concerte (aproape zilnice susţinute de regulă de regină la pian,
G. Enescu, la vioară şi Dinicu la violoncel). Principesa Maria a
intâlnit la concertele reginei personalităţi ca Sarah Bernhardt,
Catulle Mendes, Sarasate, Thibot, Hubermann... Tuturora, scria
Maria, Carmen Sylva "ştia să le preţuiască, să le deştepte simpatia
şi entuziasmul. Le inflăcăra imaginaţia cu vorbe de laudă, ii
asculta cu răsuflarea oprită şi revărsa asupra capetelor lor
aprecieri pline de inţelepciune şi toţi plecau de lângă ea
subjugaţi de farmecul ei".
Peleşul era departe de Europa
dacă priveai harta acesteia, dar prin bogăţiile sale şi prin
generozitatea şi inţelepciunea unor suverani inzestraţi cu har
dinastic devenea parte a continetului şi suflet al unei ţări din ce
in ce mai mult europene.
ION BULEI (n. in
1941). Profesor universitar la Facultatea de Istorie a
Universitatii din Bucuresti, a fost atasat cultural la Roma,
director al Institutului Roman de Cultura de la Venetia. In prezent
este si director al Institutului de Stiinte Politice si Relatii
Internationale al Academiei Romane. Membru al Uniunii Scriitorilor,
al Comisiei Internationale de Relatii Internationale si in colegiul
de redactie al mai multor reviste de specialitate. Specializat in
problematica evolutiei fenomenului politic romanesc, a participat
la editarea unor instrumente de lucru privind istoria moderna a
Romaniei, la diverse proiecte de cercetare internationale, a
publicat un numar considerabil de articole, studii si carti pe teme
dintre cele mai diverse, privind istoria Romaniei si a primit
Premiul Academiei Romane si Premiul special al Uniunii
Scriitorilor. Cartea sa "Scurta istorie a romanilor" a aparut nu
numai in numeroase editii in romaneste, dar si in traduceri in
franceza, engleza, germana, italiana si greaca. A fost decorat cu
ordinul Steaua Romanei in grad de Ofiter, in anul 2000.