FANTASY & SCIENCE FICTION/ I se intimplă viaţa

Autor: Michael Haulica 08.04.2010
Ce-aş putea scrie despre o carte care mi-a plăcut de la prima pină la ultima pagină? Că pină şi chestia aia cu "mai vreau" de după ultimul rind mi s-a indeplinit? Ultimele douăzeci de pagini ale cărţii sint primele din volumul următor, pentru că trebuie spus de la bun inceput că Ucenicul asasinului* este prima carte din trilogia Farseer (Assassin's Apprentice, 1995; Royal Assassin, 1996; Assassin's Quest, 1997).
Este totodată şi prima carte scrisă de americanca Margaret Astrid Lindholm Ogden şi semnată cu pseudonimul Robin Hobb. Alt nume sub care scrie este Megan Lindholm.
Ucenicul asasinului il aduce in faţa cititorului pe Fitz, bastardul lui Chivalry, care, la rindul lui, este urmaş la tronul lui Shrewd, regele celor Şase Ducate. Il insoţim pe tinărul Fitz de la şase ani, virsta la care a fost adus la Curte, pină la vreo paisprezece ani, cind deja este asasinul regelui.
Robin Hobb nu urmează traseul obişnuit al cărţilor fantasy, despre care ştii de la inceput că personajul are de făcut o călătorie de la un punct A pină la un punct B, unde A şi B pot fi repere temporale sau poziţionări in spaţiu. Şi merge el şi merge şi i se intimplă lucruri care mai de care mai aventuroase, deşi dacă multe dintre ele ar lipsi nici c-am băga de seamă. Ei, la Robin Hobb nu-i aşa. Lui FitzChivalry i se intimplă viaţa. Are diverse intilniri care il aduc in preajma unor personaje, dar toate sint hotăritoare pentru el. Iar dacă unele dintre aceste intilniri par coincidenţe din acelea puse cu mina, asta spune ceva şi despre personajele respective, ca de pilda Lady Grace sau Lady Patience. Dacă lor le mai adăugăm pe Molly şi pe viitoarea regină Kettricken, putem concluziona că viaţa tinărului stă sub zodia femeilor, care au un rol deosebit de important in evoluţia sa, dezvoltindu-i sentimente, alianţe, diplomaţia. Cit despre bărbaţi, aceştia formează caracterul tare al viitorului asasin, de la Burrich, stăpinul grajdurilor - dar nu numai atit -, pină la bufon, la Chade - maestrul lui in ale asasinatului şi ale spionajului -, la Shrewd, regele care are grijă ca nepotul-bastard să fie in slujba lui, şi chiar la Galen, cel care ar fi trebuit să-i fie maestru şi să-l inveţe Meşteşugul. Un personaj care nu apare, pe care Fitz nu-l cunoaşte, este Chivalry, tatăl său. Dar influenţa acestuia asupra lui este importantă, atit in părţile in care bastardul nu are ginduri prea bune faţă de cel care l-a prăsit, dar şi mai tirziu, cind i se spune că atitudinea tatălui său a fost singura posibilă pentru a-l proteja. Dacă ar fi arătat că Fitz este important pentru el, Chivalry l-ar fi transformat intr-o ţintă. Să nu uităm că e vorba despre un regat, despre nişte fraţi vitregi care işi doresc statutul de moştenitori... iar fiul moştenitorului favorit, chiar dacă bastard, poate fi oricind un rival.
Pină şi numele i se intimplă personajului nostru. Fiind bastard, nu avea nume, la inceput i se spunea "Băiatul", apoi Fitz, care tot un fel de "fiul lui" era, iar in final FitzChivalry, fiul lui Chivalry.
Ce e fantasy in toate astea? Harul lui Fitz de a intra in mintea animalelor, cu care poate comunica, prin simţurile cărora poate vedea, mirosi, gusta... Sau Meşteşugul pe care se străduieşte Galen, maestrul fals, să-l inveţe, dar pe care Fitz il stăpineşte de fapt, alăturindu-i-se lui Verity, unchiul său, cel care, de unul singur - dar cu ajutorul acestui Meşteşug - se luptă cu Piraţii Corăbiilor Roşii, inducindu-le tot felul de pericole in care aceştia cred, intirziindu-le astfel incursiunile belicoase pe ţărmurile regatului.
Acest prim volum are un final, deşi nu tocmai aşa cum sintem obişnuiţi atunci cind după final nimic nu mai poate urma. Aici e clar că se mai pot intimpla multe insă este un final de etapă a vieţii lui Fitz, un final al lămuririi relaţiilor cu unchii săi şi cu regele, dar şi cu viitoarea regină, Kettricken, soţia lui Verity, şi chiar o lămurire a lui cu el insuşi, o impăcare cu destinul, dar şi o asumare a lui.
Nu ne despărţim de minunata carte a lui Robin Hobb fără un gind al lui Fitz, cel pregătit să devină asasinul regelui: "L-am cunoscut pe omul acesta; omorindu-l, am omorit o parte din viaţa mea".
*) Robin Hobb - Ucenicul asasinului, Editura Nemira, Colecţia Nautilus. Traducere de Antuza Genescu

MICHAEL HAULICA s-a nascut la 1 februarie 1955. A absolvit Facultatea de Matematica, Sectia Informatica, a Universitatii Transilvania din Brasov in 1978 si, dupa 25 de ani de activitate ca programator, a renuntat la informatica. A debutat cu poezie in revista Flacara, in 1974, a publicat poezie, proza, articole. A fost redactor al suplimentelor SF Supernova si Alternativ SF, iar in anul 2000 a fondat revista Lumi Virtuale (in format electronic). In perioada 2005 - 2007 a fost redactor-sef al Editurii Tritonic, unde a coordonat colectiile fiction.ro si LIT si a editat revista Fiction.ro. Sustine rubrici despre literatura F&SF in Observator cultural, Ziarul de Duminica si Dilemateca. A publicat texte in antologiile Motocentauri pe acoperisul lumii (1995), Nemira '95, Nemira '96, Quasar 001 (2001), România SF 2001, Megaera Anthology (SUA, 2005), AtelierKult: povestiri fantastice ( 2005), Millennium Est (2006, in limba franceza), The New Weird (SUA, 2008). A fost tradus in limbile engleza, maghiara, croata, daneza, bulgara, franceza, ceha.