FANTASY & SCIENCE FICTION/ I se intimplă viaţa
Autor:
Michael Haulica
08.04.2010
Ce-aş putea scrie despre o carte
care mi-a plăcut de la prima pină la ultima pagină? Că pină şi
chestia aia cu "mai vreau" de după ultimul rind mi s-a indeplinit?
Ultimele douăzeci de pagini ale cărţii sint primele din volumul
următor, pentru că trebuie spus de la bun inceput că Ucenicul
asasinului* este prima carte din trilogia Farseer
(Assassin's Apprentice, 1995; Royal Assassin, 1996;
Assassin's Quest, 1997).
Este totodată şi prima carte
scrisă de americanca Margaret Astrid Lindholm Ogden şi semnată cu
pseudonimul Robin Hobb. Alt nume sub care scrie este Megan
Lindholm.
Ucenicul asasinului il
aduce in faţa cititorului pe Fitz, bastardul lui Chivalry, care, la
rindul lui, este urmaş la tronul lui Shrewd, regele celor Şase
Ducate. Il insoţim pe tinărul Fitz de la şase ani, virsta la care a
fost adus la Curte, pină la vreo paisprezece ani, cind deja este
asasinul regelui.
Robin Hobb nu urmează traseul
obişnuit al cărţilor fantasy, despre care ştii de la inceput că
personajul are de făcut o călătorie de la un punct A pină la un
punct B, unde A şi B pot fi repere temporale sau poziţionări in
spaţiu. Şi merge el şi merge şi i se intimplă lucruri care mai de
care mai aventuroase, deşi dacă multe dintre ele ar lipsi nici c-am
băga de seamă. Ei, la Robin Hobb nu-i aşa. Lui FitzChivalry i se
intimplă viaţa. Are diverse intilniri care il aduc in preajma unor
personaje, dar toate sint hotăritoare pentru el. Iar dacă unele
dintre aceste intilniri par coincidenţe din acelea puse cu mina,
asta spune ceva şi despre personajele respective, ca de pilda Lady
Grace sau Lady Patience. Dacă lor le mai adăugăm pe Molly şi pe
viitoarea regină Kettricken, putem concluziona că viaţa tinărului
stă sub zodia femeilor, care au un rol deosebit de important in
evoluţia sa, dezvoltindu-i sentimente, alianţe, diplomaţia. Cit
despre bărbaţi, aceştia formează caracterul tare al viitorului
asasin, de la Burrich, stăpinul grajdurilor - dar nu numai atit -,
pină la bufon, la Chade - maestrul lui in ale asasinatului şi ale
spionajului -, la Shrewd, regele care are grijă ca nepotul-bastard
să fie in slujba lui, şi chiar la Galen, cel care ar fi trebuit
să-i fie maestru şi să-l inveţe Meşteşugul. Un personaj care nu
apare, pe care Fitz nu-l cunoaşte, este Chivalry, tatăl său. Dar
influenţa acestuia asupra lui este importantă, atit in părţile in
care bastardul nu are ginduri prea bune faţă de cel care l-a
prăsit, dar şi mai tirziu, cind i se spune că atitudinea tatălui
său a fost singura posibilă pentru a-l proteja. Dacă ar fi arătat
că Fitz este important pentru el, Chivalry l-ar fi transformat
intr-o ţintă. Să nu uităm că e vorba despre un regat, despre nişte
fraţi vitregi care işi doresc statutul de moştenitori... iar fiul
moştenitorului favorit, chiar dacă bastard, poate fi oricind un
rival.
Pină şi numele i se intimplă
personajului nostru. Fiind bastard, nu avea nume, la inceput i se
spunea "Băiatul", apoi Fitz, care tot un fel de "fiul lui" era, iar
in final FitzChivalry, fiul lui Chivalry.
Ce e fantasy in toate astea?
Harul lui Fitz de a intra in mintea animalelor, cu care poate
comunica, prin simţurile cărora poate vedea, mirosi, gusta... Sau
Meşteşugul pe care se străduieşte Galen, maestrul fals, să-l
inveţe, dar pe care Fitz il stăpineşte de fapt, alăturindu-i-se lui
Verity, unchiul său, cel care, de unul singur - dar cu ajutorul
acestui Meşteşug - se luptă cu Piraţii Corăbiilor Roşii,
inducindu-le tot felul de pericole in care aceştia cred,
intirziindu-le astfel incursiunile belicoase pe ţărmurile
regatului.
Acest prim volum are un final,
deşi nu tocmai aşa cum sintem obişnuiţi atunci cind după final
nimic nu mai poate urma. Aici e clar că se mai pot intimpla multe
insă este un final de etapă a vieţii lui Fitz, un final al
lămuririi relaţiilor cu unchii săi şi cu regele, dar şi cu
viitoarea regină, Kettricken, soţia lui Verity, şi chiar o lămurire
a lui cu el insuşi, o impăcare cu destinul, dar şi o asumare a
lui.
Nu ne despărţim de minunata
carte a lui Robin Hobb fără un gind al lui Fitz, cel pregătit să
devină asasinul regelui: "L-am cunoscut pe omul acesta; omorindu-l,
am omorit o parte din viaţa mea".
*) Robin Hobb - Ucenicul
asasinului, Editura Nemira, Colecţia Nautilus. Traducere de Antuza
Genescu
MICHAEL HAULICA
s-a nascut la 1 februarie 1955. A absolvit Facultatea de
Matematica, Sectia Informatica, a Universitatii Transilvania din
Brasov in 1978 si, dupa 25 de ani de activitate ca programator, a
renuntat la informatica. A debutat cu poezie in revista Flacara, in
1974, a publicat poezie, proza, articole. A fost redactor al
suplimentelor SF Supernova si Alternativ SF, iar in anul 2000 a
fondat revista Lumi Virtuale (in format electronic). In perioada
2005 - 2007 a fost redactor-sef al Editurii Tritonic, unde a
coordonat colectiile fiction.ro si LIT si a editat revista
Fiction.ro. Sustine rubrici despre literatura F&SF in
Observator cultural, Ziarul de Duminica si Dilemateca. A publicat
texte in antologiile Motocentauri pe acoperisul lumii
(1995), Nemira '95, Nemira '96, Quasar 001
(2001), România SF 2001, Megaera Anthology (SUA,
2005), AtelierKult: povestiri fantastice ( 2005),
Millennium Est (2006, in limba franceza), The New
Weird (SUA, 2008). A fost tradus in limbile engleza, maghiara,
croata, daneza, bulgara, franceza, ceha.