Capcana cresterii prin export - dependenta de perfuzie
Sub presiunea ajustarii din economie, companiile se intorc in organizatii si cauta reduceri de costuri.
Multe isi dau seama ca, luate de valul cresterii, au dezvoltat activitati administrative paralele. Altele constata ca departamente care ar putea sa foloseasca resursele sau debuseele de desfacere ale altor divizii asteapta indicatii de la centru.
Acesta este simptomul organizatiilor slabe - comunica unidirectional, printr-un singur punct. Nu se focuseaza pe rezultat, ci pe proceduri.
La nivel macro, aceasta este si situatia economiei romanesti. Vaduvita de finantarea bancara si de cererea venita in principal de la Vest, adica de la "centru", acum trebuie sa se uite in stanga si in dreapta pentru a gasi solutii de crestere sau chiar de supravietuire.
Relatiile comerciale cu Bulgaria sau Ungaria au crescut de 2-3 ori in ultimii 4-5 ani, peste ritmul de crestere al comertului cu Germania, Franta sau Italia. Dar Romania a trebuit sa intre in UE in 2007 ca sa descopere, spre exemplu, litoralul bulgaresc, deci tot relatia cu centrul a contat pentru a dezvolta comert la periferie.
Economiile periferice, neevoluate, nu comunica decat prin intermediul centrului.
Este si normal. Gasesti mult mai usor vorbitori de limba engleza decat de bulgara sau ucraineana.
Tari care nu comunica intre ele, sectoare care nu comunica intre ele. Nu stiu multe unii despre altii, nu stiu ca unii au ce altii au nevoie. Situatia este replicata la nivel local, spre exemplu intre orasele Romaniei. Pitestiul face mai mult comert cu Düsseldorf, unde se vand 5.000 de Logan-uri pe an, decat cu Focsani, in timp ce principala relatie de afaceri a Focsaniului, care face costume, este cu New York.
Companii de software locale creeaza solutii de business pentru firme din Marea Britanie sau Franta, dar nu si pentru tipografia sau compania de research de peste drum, cu capital autohton.
Aceasta desfasoara afaceri de doar cateva milioane de euro cu sute de angajati, adica cu o productivitate de 10-15.000 de euro pe angajat. De unde sa plateasca o astfel de companie un salariu mai mare de 400-500 de euro pe luna, daca acestea reprezinta 30-50% din costuri? De unde bani de investitii sau de marketing?
Diviziunea, clusterizarea economica, lipsa de comunicare inclusiv intre indivizi este vizibila si la nivel social, micro.
La 10 km de Bucuresti, angajatii din multinationale ingrijesc arbustii de langa gardul casei pe langa care trec taranii cu sapa de la prasit. Ei nu au cui sa vanda porcul din gospodarie pentru ca supermarketul se aprovizioneaza din Ungaria, iar corporatistii isi incarca portbagajul de la Metro.
Femei din Vaslui ingrijesc batrane in Italia, in timp ce nepotii lor in Bucuresti platesc pentru bone aduse eventual din tari straine.
Este foarte bine ca Dacia exporta de 2-3 miliarde de euro pe an, dar pentru ca economia sa se transforme pe scara larga, este nevoie ca romanii sa se descopere unii pe altii, sa modeleze oferta la vecinul de peste drum. Cu doar doua sau zece mari intreprinderi puternice, sistemul capilar al economiei de piata, piata insasi, ramane inghetata sau la un nivel primitiv.
Dezvoltarea nu poate fi asimilata decat prin comunicare si schimb de marfuri in retea. Nu poate un organism sa functioneze doar conectat la cateva perfuzii de glucoza.