Adrian Vasilescu, BNR: Consumul pe datorie nu va muri. Va dobandi insa forme noi

Fara indoiala ca dictonul "Daca merg constructiile, merge si economia" nu si-a pierdut actualitatea. Dar astazi, intr-o vreme in care ponderea economiei monetare creste, este tot atat de actual si un alt dicton: "Daca banii circula si sunt sanatosi, inseamna ca merge si economia". Asa ca, in afara "mirosului de ciment", indiciu pe care statisticienii nu-l pot ignora cand masoara dinamica cresterii economice, este obligatoriu sa fie luat in calcul si "mirosul banilor". Iar interesul nostru acum, poate mai mult decat in anii de dinainte de criza, se indreapta nu numai spre banii ce exprima salarii, pensii, venituri din afaceri sau cheltuieli bugetare, ci si spre banii din banci. Iesirea din criza, la care noi, romanii, tanjim impreuna cu intreaga lume, nu va fi posibila fara credite bancare.

Creditarea, insa, continua sa fie in suferinta. Desigur, este firesc ca bancile sa tina cu dintii de bani. In aceasta decizie n-au de ce sa se implice nici politica, nici optiunile de protectie sociala. Pentru ca o banca, mai cu seama intr-o vreme in care criza ii provoaca dureri de cap cu rambursarea creditelor, cu provizioanele si cu reevaluarea garantiilor, nu poate avea o tinta mai importanta decat profitul. Si nimeni n-o poate obliga sa opereze cu sentimente, cu considerente de protectie sociala si nici sa-si abandoneze rationamentele reci de profit. Dar cureaua - stransa prea tare de banci - s-ar putea rupe.

Descurajanta pentru cresterea noastra economica, in conditiile crizei, este in primul rand scaderea puterii de cumparare a populatiei. Daca in anii de dinaintea crizei, cu deosebire intre 2004-2008, creditul de consum, creditul imobiliar si creditarea companiilor de pe piata interna au impins in sus cresterea economica, incepand cu 2009, dupa ce a incetinit creditarea, a scazut si cererea de consum; mai departe, a scazut nivelul valorii adaugate. Acum sunt cautate noi solutii care sa stimuleze atat consumul, cat si oferta interna, scopul principal fiind cresterea economica.

E adevarat, oamenii nu traiesc numai ca sa consume. Dar consuma ca sa traiasca. Iar ca sa poata consuma, tinand seama ca niciodata, indiferent de imprejurari si de conjuncturi, consumul nu poate fi rupt de nevoi, de placeri si de capricii, sunt cerute doua conditii. Ambele esentiale. Prima: sa castige bani. A doua: sa gaseasca pe piata o oferta indestulatoare, desigur diversificata. Fara cele doua conditii, care sa fie indeplinite simultan, cercul consumului nu se inchide. Degeaba magazinele vor fi pline daca populatia nu are putere de cumparare. Sau invers: degeaba populatia are bani, caci va ramane cu ei in buzunare (sau in conturile de la banca) daca oferta pietei se va dovedi neindestulatoare; sau necorespunzatoare structural si calitativ. Privind in urma, ne amintim ca doar intr-o masura nesemnificativa populatia Romaniei si-a extins puterea de cumparare bizuindu-se numai pe veniturile curente, indiferent de sursa lor. Datele arata ca, incepand din 2002-2003, o buna parte a populatiei Romaniei s-a indatorat la banci pentru a-si cumpara case, automobile, dar mai ales pentru consum. A venit insa criza si filmul s-a rupt.

Desigur, criza va trece. Dar filmul nu va mai fi reluat de acolo de unde s-a rupt. Consumul pe datorie nu va muri, fireste. Va dobandi insa forme noi, un continut nou. Dominanta devenind bonitatea celor care se imprumuta. Va fi, in toate cazurile, fara indoiala, un mare semn de egalitate intre pofta de consum si pofta de munca.

Din nefericire, Romania n-a avut sansa de a impinge ciclul economic, in faza lui de avant, pana la nivelul boom-ului atins de tarile dezvoltate. Pentru ca deficitelor mari li

s-au adaugat, in continuare, probleme determinate de slaba incurajare a competitiei economice. Toate aceste probleme s-au complicat dramatic in 2009, obligand statul sa se imprumute in exces si de la banci. Vedem insa, in 2010, ca bugetul de stat incepe sa-si limiteze accesul catre banii din banci. Va fi deci posibil ca o parte insemnata a acestor bani sa devina disponibila pentru sectorul privat. E mai mult decat o raza de speranta. Daca bancile s-ar reintoarce cu fata la companii, pentru a le credita, practic ar scoate din depou una dintre locomotivele de baza ale cresterii economice.