MISTERELE CUVINTELOR/ Cu gondola, pe apă şi in aer

Autor: Alexandru Ciolan 21.04.2010
Simbolul veneţian prin excelenţă nu este, in conştiinţa publică, nici Palatul Dogilor, nici leul inaripat, nici Piaţa San Marco, nici Canal Grande, nici celebrul carnaval şi nici măcar festivalul de film, ci un mijloc de transport: gondola (foto 1), ambarcaţiunea asimetrică, cu fundul plat, obligatoriu vopsită in negru, lungă de aproape unsprezece metri şi lată de un metru şi jumătate, cu vârfurile curbate la prora şi la pupa, propulsată de bătaia unei singure rame mânuite de lopătarul postat in picioare in stânga-spate.
In pofida istoriei lor aproape milenare (prima menţiune datează de prin anul 1100), gondolele şi gondolierii supravieţuiesc in Veneţia zilelor noastre numai spre delectarea turiştilor. Cuvântul insă, trecut in franceză şi engleză şi iradiat de acolo cu noi sensuri, şi-a asigurat posteritatea.
Franceza este limba care a strămutat gondola, prin formele ei rotunjite, de pe canalele lagunei in saloane: fotoliile (foto 2) şi canapelele gondolă, cu spătarul şi cu rezemătoarele pentru braţe puternic curbate s-au născut in Franţa spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi au fost la mare preţ sub Restauraţie (1814-1830), dar trăiesc onorabil până in zilele noastre.
Tot franceza pare a fi aplicat numele venerabilei ambarcaţiuni veneţiene mobilierului comercial modern, cu acces din toate părţile, pe care sunt etalate mărfurile in magazinele cu autoservire - foto 3. (Interesant este că, la data ediţiei a doua a DCR - 1997 -, dicţionarele italiene nu consemnau acest sens al gondolei, dar ultima ediţie Zingarelli o face, sub presiunea limbajului globalizant al marketingului.)
In franceză, prima atestare este din 1973 şi glosarea din paranteză ("petits présentoirs verticaux") ne face să credem că era intr-adevăr un cuvânt nou. Franceza a mers chiar mai departe, transferând gondolierului sarcinile de aprovizionare a gondolei din supermagazine şi hipermarketuri. Iar "tête de gondole" (rom. cap de gondolă, cap de raft) desemnează locurile cele mai expuse privirilor şi prin faţa cărora trec cei mai mulţi cumpărători, asigurând şanse sporite de vânzare (şi, in consecinţă, taxe suplimentare plătite de producător pentru a ocupa rafturile respective).
Inainte de a trece la sensurile dezvoltate de engleză, trebuie să mărturisim că nu avem dovezi lingvistice sau extralingvistice care să confirme că franceza este limba care a numit "gondolă" etalajul din magazine. Am presupus că este un galicism judecând după faptul că nu toate dicţionarele limbii engleze consemnează sensul din marketing (ceea ce ar dovedi că nu este generalizat) şi judecând după dezvoltările "gondolier" şi "cap de gondolă" din franceză.
Pentru engleza din America, nu liniile pupei şi prorei curbate in văzduh, care i-au impresionat pe europeni, au contat, ci platitudinea fundului cufundat in apă, astfel că orice ambarcaţiune cu coca retezată şi prora inălţată care plutea pe Mississippi era o "gondola". Iar atunci când s-au născut dirijabilele, nacela cu forme rotunjite suspendată sub ele a fost numită tot "gondola". Mecanismul de transfer al numelui către cabinele atârnate de cablu (foto 4) care transportă pasageri pe pârtiile de schi este cât se poate de transparent şi de previzibil.
In română avem şi gondola comercială ("Amenajări spaţii comerciale, producţie de mobilier comercial de tip Expo Wall, slat-wall, gondole, mobilier din PAL melaminat, orice tip de mobilier din PAL şi metal, accesorii din sticlă, plexic..." web-list.ro 2 IV 07), şi gondola turistică ("In Borşa va funcţiona o pârtie cu gondolă", Glasul Maramureşului 1 VI 09) dar şi o struţocămilă născută din incrucişare telefericului cu gondola: "Mamaia se va dota, din luna iunie, cu o telegondolă, tip teleferic", Adev. 16 IV 04 p. 10.
Cea mai mare şi incă neelucidată enigmă din domeniul gondolelor este, fără indoială, apariţia primei femei-gondolier. In 2009, toată presa anunţa feminist-triumfalist: "Veneţia are prima femeie gondolier, după 900 de ani de monopol masculin" (realitatea.net, 27 VI 09). Cât pe ce să credem, numai că… in 2007 "România liberă" anunţa intr-un titlu de-o şchioapă "Prima femeie gondolier" (R.l. 5 IV 07 p. 16). Şi dacă mai coborâm câteva decenii, găsim in 1974 vestirea primei femei care a spart un monopol masculin: "După prima femeie-toreador, acum a apărut şi prima femeie-gondolier. Este vorba de veneţiana L.B., in vârstă de 22 de ani" (Săpt. 4 X 74 p. 5). Ne vom opri aici, pentru că ne roade viermele unui vis urât: şi dacă, mânaţi de curiozitate, vom cobori tot mai mult şi vom descoperi că primul gondolier a fost de fapt o ea…?
Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi in ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făramiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi.