FICTIUNE LA FEMININ/ Ne indreptam spre un matriarhat literar

Traim o perioada neobisnuita, cand femeile incep sa acapareze literatura. De peste un deceniu observam ca ajung majoritare pe listele lungi si scurte de selectie pentru marile premii literare din spatiul literar anglo-saxon si francez. Cat despre Nobel, premiul literar nu are in istoria lui un deceniu similar cu 2000-2009 cu trei laureate (Elfriede Jelinek, Doris Lessing, Herta Müller), dupa decenii intregi in care au lipsit complet.

Uneori, bantuind prin maldarul de traduceri ce ne aduc romanele deceniului prezent, ma intreb daca nu ne indreptam spre un matriarhat literar... Fericit sau nefericit matriarhat? Asa ca alte intrebari se napustesc puzderie. Exista scriitori si scriitoare, poeti si poetese? Distinctia de gen mai are un rost? Ce insemna pana de curand si ce semnifica ea astazi? Valorizare? Ierarhizare? Ori pur si simplu o delimitare. Nuantata si necesara.

Fictiunea este de genul feminin. Si literatura. Si viata. Si atunci de ce sa nu scriu despre carti care au ca autori scriitoare, fie romane ori jurnale, fie biografii sau autobiografii, fie scrisori si memorii? Pretutindeni marturia lor se deosebeste de a barbatilor, de cele mai multe ori prin smerenie si umilinta. Care au tot genul feminin...

Orientul fascineaza pana astazi prin erosul transformat in arta: Kamasutra si tantra, calea daoista a iubirii, secretele gheiselor japoneze si ale disparutelor curtezane chineze numite ming ji. Romane de succes au exploatat povestile unor asemenea initieri erotice: "Ascetul dorintei" de Sudhir Kakar, "Pavilionul placerilor" de Mingmei Yip si "Memoriile unei gheise" de Arthur Golden.

"K: Arta iubirii"* de Hong Ying are insa mai multe mize. Mai intai, porneste de la intalnirea consemnata de istoriile literare: Julian Bell, poet minor din grupul Bloomsburry, nepot de sora al Virginiei Woolf, a predat engleza la Universitatea Wuhan din sudul Chinei, unde a cunoscut-o pe Ling Shuhua, poeta si prozatoare, figura centrala in Societatea Luna Noua, compusa din literati chinezi cu studii in Anglia, familiarizati cu faimosul grup britanic.

In mod curios, Hong Ying ii transforma pe cei doi in personaje literare si relateaza o poveste de dragoste mai curand din perspectiva barbatului strain, ce descopera China in pragul razboiului, inregistreaza diferentele culturale si de mentalitate, se trezeste supus unei intieri in arta taoista a iubirii, fara sa renunte la planurile ce il adusesera aici, dorinta de a lua parte la revolutie si de a cunoaste Orientul.

Epica romanului o formeaza continua tensiune, daca nu chiar lupta a contrariilor: barbat si femeie, Occident si Orient, cosmopolitism si traditie, actiune si reflectie, aventura a revolutiei si experienta a scrisului. Dincolo de ele, cei doi au multe in comun: vocatie si talent literar, cunoasterea temeinica a propriei culturi, fascinatie fata de cultura celuilalt, mediul cosmopolit care i-a format, nu in ultimul rand profunde resurse ale erosului.

Julian Bell cunoaste treptat cele doua Chine: prima i se releva ca oaza relativ linistita din Wuhan, intr-un peisaj splendid, mediul universitar si cercurile artistilor din Beijing unde viziteaza un pictor faimos - Qi Bashi, considerat Cézanne ori Matisse al Chinei, ori asista la un spectacolul de opera; a doua il inspaimanta - sate pustiite de saracie, ororile luptelor si haosul, care il lamuresc cat de diferita este realitatea revolutiei de viziunea lui.

Planul realist are, in contrapunct, un plan livresc: cei doi iubiti comunica prin poezie, are fiecare o poveste in spate, daca nu o carte sau o biblioteca. Julian Bell are constiinta clara a superioritatii europene, buna cunoastere a literaturii contemporane engleze, scrie poezie si eseuri. Recunoaste in Lin o poeta mai buna decat el, o prozatoare originala, pastratoare pe linie feminina a unei arte secrete a iubirii, ca aplicatie a metafizicii daoiste.

Lin ii spune povestea unei carti legendare "Iatacul de jad" si initierea ei in "Arta iubirii", ea ii destainuie ca mama ei a adus cartea ca zestre, dublata de pregatirea facuta de bunica, ca ea cere un anume har pentru practicare, transmis pe linie feminina, cizelat in secret. Ea il familiarizeaza practic si teoretic cu arta iubirii, ii dezvaluie efectele si riscurile implicate, fie imediate (un cautator al cartii a fost executat), fie legate de ciclurile zodiacale.

Julian Bell si Lin traiesc intr-o lume saturata de semne si simboluri, lui ii explica doar o parte, ea le intelege prea bine pe toate, stie ca peste iubirea lor planeaza umbra mortii, stie ca sfarsitul se apropie tot mai mult. Toate prevestesc nenorocire: piersicul inflorit toamna tarziu, spusele ghicitorului pe care slujitorul chinez nu vrea sa le traduca lui Julian, drama lui Lin, avertizata de stareta din templul japonez - iubirea pentru un spirit aduce moartea.

Diabolica strategie a folosit Hong Ying: povestea lui Julian Bell releva descoperiri despre China si despre sine, dar toate surprind pe rand superficialitatea europeanului, conditia de scriitor minor, lasitatea barbatului. Si, alternativ cu ele, profunzimea lui Lin, superioara in arta iubirii si in poezie, curajul ce o impinge la autodistrugere. Pasiunea duce inevitabil la moarte, iar femeia si le asuma constient si lucid. Un roman foarte frumos, dar pentru a-i sesiza farmecul si subtilitatea, pretinde cititorului si a doua lectura.

*) Hong Ying - "K: Arta iubirii". Traducere de Maria Berza. Editura Humanitas fiction, colectia "Raftul Denisei".

Elisabeta Lasconi, eseist si critic literar. Absolventa a filologiei bucurestene (1980), doctorat sustinut in 1998 cu o teza despre Sorin Titel, publicata in doua carti ("Oglinda lucioasa, oglinda aburita", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul banatean", Ed. Univers, 2000).