Grecia se poticneste dupa ce s-a aruncat cu capul inainte in zona euro

Sute de protestatari au iesit in strada in Grecia saptamana trecuta, exprimandu-si opozitia fata de noile masuri de austeritate ale guvernului. Situatia trebuia sa fie complet diferita in momentul in care Grecia, nerabdatoare sa adere mai intai la Uniunea Europeana si mai apoi la zona euro, s-a angajat sa-si reformeze sistemul financiar, scrie The New York Times.
In aprilie 1997, Yannos Papantoniou, la acea vreme ministru de finante, isi implora colegii din UE sa tipareasca o parte din viitoarele bancnote euro in litere grecesti. Theodor Waigel, ministrul german de finante in acel moment, s-a opus, intrebandu-l pe Papantoniou: "Ce va face sa credeti ca veti fi vreodata in zona euro?"
Papantoniou, un socialist care a condus Grecia in zona euro, a avut ultimul cuvant: "Am luptat, am facut un pariu pe loc si am castigat".
Acum, cand partenerii din UE ai Greciei se pregatesc sa sustina financiar tara coplesita de datorii, multi critici, din interiorul si afara tarii, isi doresc ca Papantoniou sa nu fi castigat pariul. Temerile ca turbulentele din Grecia s-ar putea propaga catre alte tari si chiar "infecta" sistemul bancar al continentului au crescut constant in ultima perioada, chiar si dupa ce tarile din zona euro si Fondul Monetar International au acordat guvernului elen un program de finantare in valoare de 110 miliarde de euro.

De unde incep problemele
Dupa parerea unora, situatia actuala isi are radacinile in anul 1981, cand Grecia s-a grabit sa se alature Comunitatii Europene, cu 14 ani mai devreme decat mult mai bogatele Austria, Finlanda si Suedia si chiar cinci ani inaintea Spaniei si Portugaliei.
La acea vreme, presedintele francez Fran'ois Mitterrand se opunea extinderii blocului catre sud, temandu-se ca tari ca Grecia nu sunt pregatite.
Insa cei care sustineau extinderea argumentau ca legarea unor tari ca Grecia, Spania si Portugalia la structurile europene reprezinta cel mai bun mijloc de a moderniza fragilele democratii ale acestora.
Iar pentru liderii europeni cu o educatie clasica, ce priveau Grecia drept leaganul democratiei, conectarea saracei tari balcanice la Europa occidentala reprezenta o "misiune istorica".

UE a dus "in carca" Grecia
In primul deceniu ca membra a UE, generoasele subventii comunitare au impins Grecia inainte. In jurul anului 1997, cand liderii europeni se pregateau sa introduca moneda unica, unii laudau performantele Greciei, ce se bucura de o crestere economica de peste 3%.
Pentru autoritatile de la Atena, isi aminteste Papantoniou, aderarea la zona euro era o chestiune de mandrie si necesitate, urmand sa stabilizeze economia tarii prin inlaturarea speculatorilor, permitand in acelasi timp accesul tarii la finantare la rate scazute ale dobanzii.
Insa calea Greciei catre euro nu era nici pe departe asigurata. Guvernul german insista asupra impunerii unor conditii dure tarilor care doreau sa adopte moneda. Deficitele bugetare trebuia sa se situeze sub 3% din PIB, datoria nu trebuia sa depaseasca 60% din PIB, iar inflatia nu putea depasi 3%.
In decembrie 1996, regulile au fost intarite in cadrul unui asa-numit Pact al Stabilitatii, menit sa impuna amenzi consistente tarilor care incalcau in mod repetat conditiile odata intrate in zona euro. Intentia era de fapt cea de a ridica o bariera pentru tarile din sud, considerate a avea politici economice mai relaxate.
Nicio tara nu a fost nevoita de atunci sa plateasca vreo amenda in pofida incalcarii regulilor.

Nu au adoptat euro din prima incercare
Euro a fost in mod fundamental o creatie politica, insemnand ca regulile se puteau adapta cand se decidea cine va fi admis. In ianuarie 1999, Grecia nu s-a numarat printre tarile care au participat la prima etapa a crearii euro din cauza problemelor legate de buget si inflatie.
BCE si-a exprimat preocuparea cu privire la finantele Greciei inca din anul 2000, aratand intr-un raport ca datoria totala a Greciei se situa cu mult peste limita.
Totusi, Atena facea presiuni in continuare pentru admiterea tarii la timp pentru introducerea bancnotelor si monedelor euro in 2002.
In cele din urma, Grecia a trecut la euro cu un an mai devreme decat era de asteptat, in ianuarie 2001. Pe hartie, tara isi redusese deficitul bugetar. Iar, desi nu isi redusese suficient datoria, aceasta a invocat cazurile altor tari, ca Italia si Belgia, care au fost admise desi incalcasera limita.
"La acea vreme existau semne clare ca grecii isi falsificau datele, dar guvernele europene nu au dorit sa acorde atentie acestui fapt. Din motive politice, se dorea integrarea Greciei", spune Jurgen von Hagen, profesor de economie la Universitatea din Bonn. In 2004, devenea clar ca datele economice ale Greciei nu erau cele corecte. UE a deschis prima ancheta privitoare la deficitul Greciei. In pofida dovezilor stranse de Eurostat, oficialii europeni au aratat clar ca excluderea Greciei din zona euro nu era o optiune. Papantoniou pune discrepanta legata de cifre pe o schimbare a regulilor contabile.
"Este o mare minciuna faptul ca grecii si-au falsificat cifrele".
In linii mari, spune Yiannis Stournaras, un economist important si fost consilier al partidului socialist, Grecia a tratat intrarea in zona euro ca pe o invitatie la petrecere. "In loc sa-si taie deficitul si sa-si liberalizeze economia, tara a continuat sa cheltuiasca".

De la adoptarea euro pana In prezent

1 ianuarie 2001: Grecia se alatura zonei euro, fiind singurul stat membru al Uniunii Europene care nu a fost primit in uniunea monetara in 1999 pentru ca nu indeplinea criteriile de convergenta.
15 noiembrie 2004: Guvernul elen recunoaste ca deficitul sau nu s-a mai aflat sub limita de 3% impusa de includerea in zona euro din 1999.
29 martie 2005: Partidul aflat la guvernare la acea vreme, Noua Democratie, impune masuri de austeritate pentru a reduce deficitul bugetar si pentru a pune la punct finantele publice, grav afectate de cheluielile pricinuite de Olimpiada din 2004.
30 noiembrie 2009: Papandreou recunoaste ca economia elena se afla intr-o perioada de "reanimare", dupa ce ministrii europeni de finante si-au exprimat ingrijorarea cu privire la dimensiunile datoriei elene.
8 decembrie 2009: Agentia de evaluare financiara Fitch retrogradeaza ratingul de credit pe termen lung al Greciei de la A minus la BBB plus.
14 decembrie 2009: Papandreou anunta masuri radicale de reducere a deficitului bugetar cu 4% in urmatorii doi ani.
28 ianuarie 2010: Prima de risc pe care investitorii o solicita pentru a prefera obligatiunile elene in detrimentul bund-urilor germane creste la 4%, pe fondul temerilor investitorilor ca Grecia va intra in default.
10 februarie 2010: Liderii europeni iau in considerare posibilitatea de a salva Grecia. Simultan, protestele grecilor impotriva masurilor de austeritate continua.
26 februarie 2010: Banca de investitii Goldman Sachs e acuzata ca a contribuit la criza Greciei pentru ca a folosit contracte derivate prin care a ascuns datoriile statului.
3 martie 2010: Guvernul de la Atena anunta noi masuri de austeritate, printre care si reducerea bonusurilor si majorarea impozitelor.
29 martie 2010: Pietele financiare incep sa-si piarda increderea in capacitatea Greciei de a-si rambursa datoriile, astfel ca noua emisiune de obligatiuni a guvernului de la Atena este primita cu mai putin entuziasm.
11 aprilie 2010: Dupa saptamani de negocieri intre liderii europeni, statele din zona euro decid sa ii acorde Greciei un ajutor de 30 mld. euro.
23 aprilie 2010: Papandreou cere in mod oficial activarea mecanismului de asistenta financiara din partea zonei euro si a FMI.
27 aprilie 2010: Standard & Poor's retrogradeaza ratingul de credit al Greciei la "junk".
28 aprilie 2010: Randamentele obligatiunilor elene pe doi ani urca la 21,4%.
2 mai 2010: FMI si zona euro acorda Greciei un ajutor de 110 miliarde de euro, de peste doua ori mai mult fata de cat propusesera initial.
5 mai 2010: Trei persoane au murit in centrul Atenei intr-un incendiu provocat de protestatari.