DUPA 15 ANI/ Zizi in tranzitie (56). A doua cadere a lui Pasarica
Autor:
Tudor Calin Zarojanu
12.05.2010
La mijlocul anilor '90, in revista
Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa
romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am
constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis
sa-l republicam.
Motto: "Cine are carte, are
parte"
(Dintr-un manual de
poker)
Rezumatul caderilor
precedente: Poc!
Poc! Trosc! Bang! Fâs! (mai sunt si unii care
cad pe moale)
Speriati de vocea din dulap,
Jana si Janel se repezira afara din garsoniera de parca ar fi auzit
strigatul de lupta "A bagat unt in colt!" (in paranteza fie spus,
nu untul, ci anumite persoane ar trebui bagate prin colturi).
Reactia lor necesita o explicatie. Emigrasera in Canada in '87,
ascunsi intr-un container frigorific, mizând pe faptul ca oricum pe
vaporul "Congresul al XIV-lea" n-o sa mearga curentul si usa n-o sa
se inchida bine - ceea ce se dovedise a fi corect. In ianuarie '90,
mama Janei le scrisese sa se-ntoarca acasa, ca "acum e bine", dar,
din nefericire, misiva le ajunsese cu ceva intârziere, in octombrie
'93, ca aparatura mostenita e vai de mama ei si verificarile merg
greu.
Or - sositi numai de doua luni
-, bietii tineri n-apucasera sa se reinvete cu atmosfera, asa ca o
soapta in sifonier inca le producea spaime exagerate.
Dupa iesirea lor precipitata,
Zizi il extrase pe Pasarica dintre rochiile Luminitei, ii indeparta
sutienul intâmplator agatat in cap si-l invita la o cafea si-o
bucatica de carton (de când se schimbase reclama la "Dallas", Zizi
fuma cartoane in loc de tigari, era mai ieftin).
- Ce-ai patit? il intreba el pe
musafir. Inainte erai mai discret.
Pasarica, care arata cam
ravasit, ofta si spuse:
- S-au facut reduceri la noi…
Nu, nu de oameni, astia-s tot mai multi… Ne-au redus sculele. Nu tu
o parabolica, nu tu un unidirectional, nu tu un bip-bip, ce sa faci
atunci? Tre' sa fii cât mai aproape de obiectiv.
Impresionata, Luminita ii oferi
o bomboana:
- Inghite-o repede, ca-i de-a
noastra, dintre noi, pentru noi. E ca reforma: se topeste-n mâna,
nu in gura.
(Se vor topi si
altii)