POEMUL DE DUMINICA/ Venin

Autor: Constantin Abăluţă 12.05.2010

In curte la soare

vesele cămăşi pe frânghie şi-un scaun

octogonal de pe vremea bunicii

pe care stau eu şi tac

nu-i tăcere

care să nu se refere la mine

nu-i cuvânt care să nu mă salte in văzduh

printre norii agitaţi ca un creier in ebuliţie

nu-i culoare

care să nu-mi umble pe trup ca un şarpe

lăsându-şi veninul in carnea mea

şi cum nu există antidot

voi muri intr-o zi impregnat pe de-a-ntregul

de veninul nu ştiu cărei mirifice culori

liber şi impăcat ca un sfânt