EDITORIAL/ Topuri, premii, frustrări
Autor:
Stelian Turlea
12.05.2010
![](http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/781/10667/6113459/1/01-editorial.jpg?width=320)
De
la inceput vreau să fac o precizare: nu sunt adeptul topurilor, nu
le agreez chiar deloc, dar nu pentru că le-aş socoti manipulare, ci
pur şi simplu pentru că sunt, prin natura lor, prea subiective. Nu
mă voi lăsa influenţat niciodată in preferinţele mele de
topuri.
Accept insă că ele pot avea un
rost, chiar major pentru mulţi oameni care nu sunt de meserie,
adică pentru cei mai mulţi dintre cititori: ele pot fi un oarecare
indiciu axiologic, pe de o parte, iar, pe de altă parte, din topuri
oamenii pot afla ce a (mai) apărut. Producţia de carte e abundentă,
atât de multe edituri aruncă de piaţă cohorte de titluri, incât
pentru cititorul obişnuit faptul poate fi stresant, derutant,
inhibitor.
Din grămada de cărţi noi care iţi pot fi puse la un
moment dat pe masă nu mai reţii nimic. In plus, din aceste topuri,
cititorul onest despre care vorbesc işi poate face o idee, dar că
se va lăsa ori nu influenţat in alegerile sale este altă poveste.
Ca să nu mai vorbesc de latura materială - nimeni, mai ales in
vremuri de criză cum sunt cele de acum, nu poate cumpăra tot ce
apare, fiecare face o selecţie şi alege ori un nume pe care il
ştie, ori unul care ii este recomandat.
In prima parte a acestui an au
apărut câteva topuri literare alcătuite de critici de meserie. Nu
ştiu să fi avut vreo influenţă asupra vânzărilor sau audienţei
titlurilor menţionate. Tot in prima parte a acestui an,
Agenţiadecarte.ro a lansat un top printre cititori, care a cam
răsturnat ierarhiile. In mod cert nici acesta nu va avea vreo
influenţă, dar cel puţin a stârnit discuţii - din păcate, opiniile
cele mai aprinse au fost tot ale membrilor breslei scriitoriceşti -
şi a atras atenţia asupra unor nume pe care cei de meserie le
eludează din varii motive. Intâmplător, organizarea topului a avut
loc in preajma acordării premiilor literare, fapt care permitea o
comparaţie născătoare de nedumeriri, cel puţin.
Premiile literare se aleg din
producţia de carte a unui an. Juriile, alcătuite nu intotdeauna din
critici literari, a căror meserie este să discearnă intre valori,
sunt inevitabil subiective; cei mai oneşti chiar admit că de-abia
dacă răsfoiesc toate cărţile ajunse pe meselor lor de jurizare.
Există o doză de subiectivism, mai mare sau mai mică, atât in
selecţia "nominalizaţilor", cât şi in a premiilor propriu-zise.
Subiectivismul acesta este influenţat adesea de notorietatea
autorului, de relaţiile lui, de apartenenţa sau nonapartenenţa la
un anume grup, de audienţa pe care un anume titlu a avut-o printre
confraţi, rareori, aproape niciodată de succesul printre cititorii
obişnuiţi. Fireşte, toate la un loc nu inseamnă nicidecum că
alegerea finală n-ar fi merituoasă, ci doar că, uneori, dacă
privirea ar fi mai critică, rezultatul ar putea fi diferit. Chiar
in istoria recentă s-au petrecut asemenea fapte.
Şi mai subiective sunt topurile
literare, precum cel aminitit mai inainte, realizat de
Agenţiadecarte.ro. Cel sau cei care le organizează n-au cum să aibă
in vedere toate apariţiile, fac o selecţie, iar aceasta este,
fireşte, subiectivă. Când se cere părerea cititorilor, se ştie că
rezultatul va avea şi el o doză substanţială de subiectivitate,
criteriile de apreciere nu sunt cele ale unui critic literar de
meserie, dar oricum rezultatul poate fi un indiciu. Spre deosebire
de premiile literare (in cazul acestui top, reacţia celor lăsaţi
deoparte pare să fi fost vehementă), argumentele aduse in discuţie
mă indeamnă la câteva consideraţii şi imi impun câteva intrebări
legate de tendinţa unora de a vedea pretutindeni conspiraţii, mai
ales când niciuna dintre ierarhiile literare nu se modifică o iotă:
cine trebuie să fie in frunte acolo rămâne.
Cea mai frecventă şi serioasă
acuză este aceea de manipulare. Până la un punct poate fi
adevărată. Dar există şi contraargumente puternice, mai ales că
iniţiatorii topului şi-au luat toate măsurile de precauţie, in aşa
fel incât o persoană să nu poată vota decât o singură dată. (Imi e
greu să cred că o persoană normală se va strădui să spargă codurile
doar ca să voteze de mai multe ori pe cineva; dacă s-a intâmplat, e
o raritate).
Topul pe internet nu are cum să
fie mai "manipulator" decât orice alt top. S-a mai spus că voturile
intr-un asemenea top n-ar avea legătură cu popularitatea unui
scriitor. Afirmaţia e numai parţial adevărată. E foarte posibil ca
mulţi votanţi să fi fost prieteni sau cunoscuţi ai autorilor, dar
şi ei sunt tot cititori şi au drepturi egale cu ceilalţi (prin
urmare autorul e cunoscut intr-un anume cerc). Nu pot fi acuzaţi că
trişează, şi-au exprimat o preferinţă, care poate fi diferită de a
criticilor de meserie, dar aşa s-au petrecut lucrurile intotdeauna.
Există un exemplu notoriu şi relativ recent că aprecierile
criticilor şi gusturile cititorilor nu coincid intotdeauna. Volumul
"De ce iubim femeile" al lui Mircea Cărtărescu n-a luat niciun
premiu major, n-a intrat in niciun top al realizărilor remarcabile
in literatură, criticii de meserie continuă să nu pună mare preţ pe
ea, dar a fost cartea românească cu cel mai mare succes din ultimii
ani, tipărită in mai multe ediţii, in zeci de mii de exemplare, şi
căutată şi azi de cititorul obişnuit.
In mod cert, in topul amintit mai inainte n-au fost incluse toate cărţile cât de cât interesante, dacă nu valoroase ale anului trecut; dar faptul că au apărut majoritatea indică buna credinţă a organizatorilor. In mod cert, cititorii care au votat n-au citit toate acele cărţi, de unele doar vor fi auzit, deci s-au exprimat subiectiv: le-a plăcut ce au citit sau poate chiar il cunosc pe autor. Dar faptul că au citit măcar acele cărţi pe care le susţin acum e de salutat, pentru că inseamnă promovarea literaturii. Nu cumva se intâmplă aproape la fel in cazul premiilor literare? Fie-mi iertată cutezanţa de a bănui aşa ceva.