Cum s-a ingrasat hidra socialista in guvernarea de dreapta
Nu mai incape indoiala ca Dominique Stauss-Khan, seful FMI, va intra in cursa pentru alegerile prezidentiale din Franta, sub umbrela stangii politice. Saptamana trecuta, sub privirile admirative ale unei ziariste de la France 2, "Biciul lui Dumnezeu" si-a scos din buzunar discursul socialist, facandu-si campanie electorala in Franta pe spinarea Guvernului de la Bucuresti, cu un slogan atat de drag comunistilor: arde-i pe bogati!
"Guvernul roman ne-a spus: Vom taia 20 - 25% din salariile functionarilor. Noi am spus nu, nu luati aceasta masura daca vreti sa faceti economii, mariti impozitele si mai ales impozitele pentru cei mai bogati."
Nu pun in discutie nevoia unei impozitari progresive - o cale prin care s-ar putea materializa sugestiile lui Strauss-Khan. Ci doar ca statul roman este dus la faliment de chiar marea sa generozitate pentru functionarii sai si pentru saracii sai. Si ca veniturile sale sunt subrede tocmai pentru ca are prea putini bogati.
Sunt, in Romania, 35 de tipuri de ajutoare sociale de care beneficiaza 6,5 milioane de oameni. Iarna, numarul lor se duce la 9,5 milioane. Trebuie sa presupunem ca ceilalti sunt cei care trebuie impozitati suplimentar? 31% din veniturile statului se duc pe salarii, pensii si ajutoare sociale. Anul acesta 1,7 mld. euro vor pleca din bugetul statului spre pensii.
O asemenea situatie a fost perpetuata de toate guvernele, de stanga si de dreapta.
Socialistii romani care au cantat, in timpul crizei financiare, prohodul capitalismului, ar trebui sa se uite acum atent ce se intampla cu socialismul perpetuat in administratia noastra construita dupa modelul francez.
Una dintre marile greseli ale socialismului si cauza pieirii sale a fost ca a crezut ca ii poate rasplati pe toti la fel, spune filosoful liberal Fredrich von Hayek, socialist in tineretile sale.
Fran'ois Furet, vorbeste despre sfarsitul comunismului ca despre "sfarsitul unei iluzii". Numai ca, in Romania, iluzia ca statul ii poate hrani pe toti in mod egal a fost impinsa 20 de ani dincolo de sfarsitul formal al comunismului. Statul a impartit peste pentru o buna parte dintre cetatenii lui in loc sa-i invete sa pescuiasca. Statul trebuie sa creeze conditii, prin parghia impozitelor, pentru ca aceia care primesc ajutoare sa-si poata gasi locuri de munca, in loc sa accepte nebunia pensionarilor la 45 de ani. Statul liberal a adus o inviorare a economiei cu revolutia fiscala a cotei unice. Cand a acceptat majorarea pensiilor si a salariilor, fostul premier liberal Calin Popescu-Tariceanu justifica aceasta masura prin faptul ca Romania nu trebuie sa fie competitiva doar prin costul scazut al mainii de lucru si ca intreaga filosofie de guvernare a unei administratii trebuie sa fie aceea ca si cetatenii sa fie indestulati. Perfect adevarat. Numai ca, in aceeasi masura, guvernul liberal s-a comportat cum nu se mai poate de socialist cand, sub ochii sai, administratia de stat s-a umflat ca o gogoasa pusa in tigaie.
Ceea ce vedem astazi poate aparea ca un paradox. Ne uitam si vedem in lume o criza a capitalismului. Ne uitam la noi si dincolo de bietul capitalism autohton vedem cum ranjeste o hidra socialista care s-a ingrasat in timpul unei administratii de dreapta.
Si, din spate, socialistii vechi si noi, in frunte cu Ion Iliescu, aplauda spusele socialistului-sef de la FMI. Nu mai conteaza nici negarea Guvernului de la Bucuresti cum ca, de fapt, FMI a cerut, odata cu reducerea salariilor cu 20%, si majorarea impozitelor. Ceea ce mai lipseste este revenirea vechiului slogan "socialismul a fost un lucru bun, dar gresit aplicat".
Un lucru este clar. Suntem intr-o fundatura. Trebuie sa trecem de prapastie si sa acceptam ca dincolo de ea intram intr-o alta lume.
Asistam astazi, intr-adevar, la sfarsitul unei lumi. Iar, daca este sa-l credem pe Rene Guenon, sfarsitul unei lumi nu este si nu poate fi decat sfarsitul unei iluzii.
Iulian Anghel - Editorul Politic al ZF