De la bordel la academia de artă

Există o specie mai puţin obişnuită de femei care n-au astâmpăr, nu se mulţumesc cu nimic din ce le este dat - şi uneori le este dată o condiţie ingrată şi umilitoare, alteori una onorabilă, dar insuficientă pentru ceea ce işi doresc sau ceea ce natura proprie le cere. Un asemenea exemplar pare să fi fost şi Pan Yuliang (1899-1977), pictoriţa chineză a cărei biografie neobişnuită şi spirit nonconformist au atras-o pe scriitoarea americană Jennifer Cody Epstein. Aceasta ii urmăreşte traseul existenţial şi artistic in primul ei roman: "Pictoriţa din Shanghai".

Interesul pentru vieţile unor artişti rămaşi intr-o zonă de umbră sau penumbră, femei in mod deosebit, reflectă fascinaţia cititorilor pentru variatele forme ale confesiunii (jurnal, memorii, autobiografie, corespondenţă), ca şi pentru document, pe de o parte, iar pe de altă parte, probabil sub influenţa şcolii mentalităţilor din cercetarea istorică, preocuparea pentru părţile rămase obscure din fenomenele artistice majore.

Am descoperit-o pe Remedios Varo prin intermediul romanului "Vânătoarea de stele" de Zoe Valdes, vine acum altă revelaţie şocantă: Pan Yuliang, pictoriţa care trece dintr-o lume in alta, absorbind originalitatea din interferenţa celor două culturi atât de diferite - o moştenire fabuloasă depozitată in gene şi in amintiri, o receptivitate uluitoare faţă de innoirea adusă de impresionism in artă.

Autoarea a apelat la o succesiune de miniromane ca să construiască povestea unei astfel de vieţi. Primul ar fi cel al copilăriei - povestea orfanei se află miezul evoluţiei viitoare: inteligenţă şi rezistenţă psihică, reticenţă faţă de orice iubire şi devoţiune, retragere in sine şi voinţă imensă. Orfana este crescută de un unchi dependent de opiu, dar care are şi meritul erudiţiei de autodidact şi cel rar, de a o convinge să aibă incredere in ea insăşi, pentru că poate realiza tot ce işi propune. Acelaşi unchi o vinde unui bordel.

De aici, povestea ei pare desprinsă din "Memoriile unei gheişe" de Arthur Golden (Editura Humanitas, 2006, traducere de Oana Cristescu) sau din "Pavilionul plăcerii" de Mingmei (Editura Trei, traducere de Laura Fota): experienţa pe care o capătă in "salon", iniţierea in arta seducţiei, ucenicia făcută pe lângă cea mai căutată dintre fete, cu amestecul prieteniei şi al relaţiei amoroase. Şi inevitabila apariţie a unui bărbat superior care o eliberează şi ii deschide porţile cunoaşterii.

Cele mai interesante miniromane abia acum urmează: romanul de dragoste, in aparenţă comun pentru lumea chineză şi japoneză (tânara devine a doua soţie, cu propria ei casă), in esenţă ieşit din comun: bărbatul care descoperise că avea inteligenţă, gust şi memorie (cum o dovedeşte concursul lor de recunoaştere a poeziei pornind de la cuvinte cheie) o obligă la o instrucţie de autodidactă, in paralel cu dorinţa de a picta şi talentului ei rămase mult timp secrete pentru ea insăşi.

Iubirea necondiţionată a lui Pan Zanhua o propulsează in aventura picturii, Yulian ajunge studentă la Academia de artă din Shanghai, apoi bursieră in Parisul boem al anilor nebuni şi revine intr-o Chină sfâşiată de război şi iarăşi inapoi in Europa. Traseul pictoriţei care işi caută calea este indiscutabil cea mai originală istorie din roman: sărăcia, incăpăţânarea de a-şi urma destinul, curajul de a picta nuduri sfidând prejudecăţile şi ipocrizia unei lumi şi mai ales consecvenţa de a rămâne ea insăşi.

"Pictoriţa din Shanghai" de Jennifer Cody Epstein vorbeşte discret despre drama artistului prins fără să vrea şi fără să ştie in jocurile istoriei, despre două oraşe fabuloase, Parisul ce a intrat demult in imaginarul nostru şi incă necunoscutul Shanghai cosmopolit, despre impresionsim şi arta chineză. Romanul dovedeşte interesul tot mai puternic pentru China, de la care cred că ne vor vine surprize uriaşe in anii ce vin.

Jennifer Cody Epstein, "Pictoriţa din Shanghai", traducere din engleză şi note de Raluca Cimpoiaşu, Editura Humanitas fiction, colecţia "Raftul Denisei".

Elisabeta Lăsconi, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut in 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată in două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).

Colaborări la revistele "Adevărul literar şi artistic", "Caiete Critice", "Cultura", "România literară", "Viaţa Românească".