Opinie Andreea Vass: Provocarile modernizarii economice ale Romaniei sau cum binele poate veni din rau

Ceea ce ar fi trebuit sa fie un act responsabil de igiena politica si economica, sau de igiena civica cum i-ar spune Plesu, n-a fost decat un prilej de mitocanie, de rafuiala si de galceava populista, de iarmaroc smintit al dezbaterilor economice din spatiul romanesc. Despre asanarea morala si politica s-a vorbit mult si s-a facut mai nimic. Acum suntem nevoiti sa asanam sistemul economic si, chiar daca pare neproductiv politic si electoral, nutresc speranta ca se face rapid, chiar daca vorbim mai putin despre ea.

Principala provocare în faţa economiei româneşti sta in reluarea creşterii economice sanatoase şi evitarea intrării într-o perioadă prelungită de stagnare. Evident, aceasta se traduce in reluarea procesului de reducere a diferenţei dintre standardul de viaţă al românilor şi cel mediu din Uniunea Europeană -care este şi va rămâne obiectivul strategic al României pe termen lung. Asadar, cei ce acuza guvernul actual de absenta viziunii de insala sau sunt, pur si simplu, rau-voitori, manati de interese politice particulare sau de incapacitatea de a intelege realitatea actuala! In schimb, sunt in acord cu cei care critica sever calitatea politicilor publice care ar fi trebuit sa raspunda pana acum acestui scop politic major de dezvoltare.

Pentru o ţară ca România, cu o economie relativ mică, deschisă, aflată încă în procesul de recuperare a rămânerii în urmă faţă de ţările europene dezvoltate, cu un deficit bugetar mult prea ridicat, o creştere economică sanatoasa (sustenabilă) poate fi garantată prin masuri active care sa tinteasca:

- Expansiunea exportului - ceea ce înseamnă productivitate şi competitivitate mărite ale antreprenoriatului roman, respectiv atragerea investitiilor straine directe care dezvolta capacitati de productie orientate cu precadere spre export; exporturile de bunuri si servicii au crescut cu 19,5%, iar importurile cu 15%, in primul trimestru al anului 2010

- Investiţii publice, susţinute masiv cu fonduri europene, în domeniul infrastructurii de autostrazi, drumuri, infrastructura comunicatiilor, energie, mediu şi al accesului la serviciile de bază - apă potabilă, sisteme de colectare, depozitare şi valorificare a deşeurilor menajere şi industriale, locuinţe -, educaţie şi sănătate;

- Prudenţă bugetară, stiind ca o natiune indatorata puternic nu este o tara libera si nici nu poate creste pe termen lung sanatos, ci una instabila, cu risc de tara ridicat, dependenta de finantarea externa si de costurile ridicate pe care ea le presupune in conditiile actuale de supraindatorare europeana. Realitatea actuala este ca cei 3,4 milioane de romani activi in mediul privat asigura 70% din PIB si aduc 67% din totalul veniturilor bugetare, dar care au un salariu mediu brut de 1500 lei, fata de media salariului brut din sectorul public de 2300 lei. Pe de alta parte, doua treimi din cheltuielile bugetare sunt orientate spre salarii, pensii si ajutoare sociale, ceea ce ne-a obligat sa ne asumam masurile severe de austeritate.

Totodată, este necesar să organizăm o dezbatere asupra nivelului de impozitare în România şi a serviciilor publice şi obligaţiilor sociale asumate a fi finanţate din bugetul ţării. Această dezbatere trebuie sa porneasca de la realitatea că o ţară care doreşte să aibă o fiscalitate mai mică în raport cu alte state membre europene va trebui să găsească echilibrul just între finanţarea obligaţiilor sociale din buget şi plăţile efectuate de către oameni prin taxe, impozite si alte contributii vatre stat. Altfel vom ramane captivi populismului care invadeaza dezbaterile publice politicianiste si care foloseste drept vectori argumentativi falsi, precum "ni se ia", "se fura din buzunarul nostru", "e dreptul nostru castigat".

Actiunea rapida si decisiva se impune in paralel cu repozitionarea societala fiscala a Romaniei, intarind pilonii Programului de redresare economică promovat si agreat de catre guvernul Boc:

A. Modernizarea instituţiilor statului prin ducerea până la capăt a reformelor structurale

Experienţa României, dar şi a altor ţări ne arată că instituţiile statului nu pot fi reformate în urma presiunilor din afară, fără a exista determinarea politică necesară în interiorul ţării şi susţinerea populaţiei. România are un sector public care nu numai că nu poate fi susţinut prin resursele actuale, dar, practic, frânează creşterea productivităţii şi a competitivităţii firmelor.

Măsurile de austeritate anunţate, de tăiere a cheltuielilor cu salariile, pensiile şi unele ajutoare de stat, nu pot înlocui reformele structurale care asigura relansarea creşterii economice. Mai mult, pentru a fi sustenabilă, aceste reduceri ale cheltuielilor cu veniturile salariaţilor din sectorul public sunt insotite de analiza fiecărei activităţi publice finanţată din bugetul de stat, bugetele locale şi bugetele asigurărilor sociale sub aspectul oportunităţii şi al eficienţei, precum şi informatizarea si regândirea acestor activităţi, în contextul creat de:
a) Reforma sistemului de administraţie publică - diminuarea numarului de institutii publice, recalibrarea personalului prin introducerea normativelor de personal, limitarea cheltuielilor centrale si locale prin introducerea standardelor de cost, descentralizarea - proiecte in lucru demarate in 2009 pe fiecare domeniu in parte, unele deja adoptate, si care continua in ritm de urgenta in 2010;
b) Reforma sistemului de salarizare în sectorul public - aplicarea corecta a legii salarizarii unitare (tinta finala 2015), atat de aprig hulita anul trecut, dar care se impunea in mod evident pentru a elimina salariile, primele si sporurile aberante la care continuam sa asistam si care decredibilizeaza buna intentie a Guvernului Boc;
c) Reforma sistemului de educaţie - in curs de adoptare in Parlament, dar careia i se opune o rezistenta puternica a sistemului care nu-si doreste schimbarea regulilor jocului construite pana acum;
d) Reforma sistemului de sănătate - asumat politic cu mult prea multa intarziere fata de tari precum Polonia, Ungaria sau Cehia si care, foarte probabil, va fi cel mai dificil proces la care va asista Romania in al treilea deceniu post-revolutionar;
e) Reforma sistemului de justiţie - fara de care nu este posibila curatarea rapida a sistemului public si privat de impostura si abuzuri;
f) Reforma sistemului de pensii - proiectul sistemului unitar de pensionare este in curs de adoptare in Parlament, urmand un principiu corect, echitabil si stimulativ, si anume cel al contributivitatii, dar care la randul sau a intampinat opozitia virulenta a categoriilor privilegiate pana acum prin cele circa 80 de legi speciale, eliminate insa rapid prin asumarea de catre Guvernul Boc a pachetului de masuri de austeritate;
g) Reforma sistemului de asistenţă socială - se lucreaza acum la un Cod de asistenta sociala care sa reaseze corect si eficient cele aproximativ 200 de instrumente interventioniste sociale, orientate pana acum inclusiv catre cei care nu ar fi trebuit sa beneficieze de ajutoarele statului;
h) Reforma sistemului fiscal - simplificarea Codului Fiscal, largirea bazei de impozitare si eliminarea privilegiilor; continuarea efortului de reducere a taxelor parafiscale incepute anul trecut (circa 225 de astfel de taxe au fost reduse, comasate si eliminate in 2009 pana in martie 2010; alte 220 de taxe parafiscale sunt in schimb inca in vigoare);
i) Reforma pietei muncii - prin revizitarea Codului Muncii care a permis prezervarea unei piete a munci rigide, sclerotice, inflexibile (de pilda, unui somer american ii ia in medie circa 3 luni pentru a se reangaja, in timp ce in UE un somer are nevoie de circa 10 luni, iar in Romania de circa 15 luni).

În măsura în care reducerea cheltuielilor cu veniturile salariaţilor nu se va face pe baza acestor criterii, ci vor fi blocate de catre opozitie sau nereformisti prin trecerea motiunii de cenzura, atunci există riscul ca statul să devină captiv al diferitelor sisteme aduse în stare de nefuncţionalitate. Asistarea pasiva la aceste eforturi sau blocarea lor va obliga statul - condus de oricine altcineva - să depăşească deficitul convenit pe anul 2010, în mod direct sau indirect, prin creşterea datoriilor faţă de furnizorii de bunuri şi servicii, inclusiv lucrări de investiţii, prin indatorarea externa sau prin cresterea taxelor si impozitelor la niveluri care vor intarzia grav relansarea cresterii economice. Fara aceste reforme structurale, este neproductiv sa faci aceleasi lucruri si in acelasi mod cu 25% mai putin la salariu sau cu 25% mai putini ca numar de personal.

B. Evaluarea programului de investiţii publice şi stabilirea priorităţilor pe baza criteriilor creării de locuri de muncă şi a adăugării de valoare în economie. În raport cu aceste criterii, ierarhizarea proiectelor de investiţii este acum făcută in regim de urgenta la fiecare minister in parte, la care trebuie obligatoriu adaugate si rezultatele analizei cost-beneficii.

C. Analiza cheltuielilor curente din fiecare instituţie centrală şi locală, finanţată din bugetele publice şi eliminarea celor neoportune sau ineficiente. Optimizarea cheltuielilor trebuie sa aiba loc la fiecare capitol in parte, în vederea reducerii acestora (de ex. la instituţiile cu multe deplasări în teritoriu se pot negocia tarife reduse la hoteluri, călătorii etc.).

D. Promovarea justiţiei sociale prin lărgirea bazei de impozitare şi reducerea evaziunii fiscale - o ordonanta de guvern pentru combaterea evaziunii fiscale a fost adoptata acum doua saptamani punand la dispozitia institutiilor responsabile cu controlul noi parghii de actiune;

E. Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene - aici reamintesc cateva din deciziile luate in 2009 si 2010: reducerea numarului si a duratei procedurilor, cresterea fondurilor de garantare si contragarantare acordate de catre stat si diminuarea cotelor de co-finantare pentru numeroase axe prioritare, ba chiar co-finantare "zero" pentru microintreprinderile care aplica pentru Programul Operational Regional;

F. Stimularea creşterii productivităţii şi a competitivităţii prin:

a) Flexibilizarea pieţelor şi reducerea costului tranzacţilor, în special flexibilizarea pieţei muncii (de exemplu, este ineficient ca măririle de salarii agreate la nivelul unei industrii prin contracte colective de munca să fie aplicate la toate firmele din industria respectivă, indiferent de condiţiile existente în fiecare firmă).
b) Reforma sistemului de management pentru regii şi companiile cu capital de stat, prin aşezarea performanţei la baza acestui sistem - legea responsabilitatii fiscale adoptate in 2010 rezolva partial acest obiectiv.
c) Reconsiderarea modului de valorificarea a resurselor naturale.
d) Susţinerea, în limita resurselor disponibile, a restructurării acelor sectoare economice, cu un deficit de productivitate ridicat (ex. agricultura), dar care au un avantaj comparativ potenţial, precum şi a întreprinderilor mici şi mijlocii care au capacitatea de a crea cel mai rapid locuri de muncă;
e) Promovarea interesului public în raporturile cu companiile transnaţionale care operează în România şi mărirea atractivităţii economiei pentru investitori.
f) Promovarea Parteneriatelor Public-Private - in curs de adoptare o lege in materie de catre Parlamentul Romaniei, la initiativa senatorilor PDL;
f) Diversificarea geografică a exporturilor pentru a valorifica potenţialul existent în zonele de creştere economică în ritmuri mult mai mari decât în zona euro (China, India, etc.) - Strategia Nationala de Export este revizitata in aceasta directie.
g) Retragerea tuturor masurilor interventioniste aberante ale guvernului ca cel mai bun stimulent pentru cresterea economica bazata pe competivitate - economia romaneasca este compusa din patru categorii majore de secoare cu abordari diferite din perspectiva politicilor publice:

i) 23% din VAB - sectoare in care contractia cererii private interne ar putea fi compensata prin suplimentarea cererii publice:
Ponderea acestui sector in valoarea adaugata bruta totala este de 23%.§
Ex: constructiile, tranzactiile imobilare, materialele de constructii, metale, echipamente, mijloace de transport;§
Efectele recesiunii asupra cererii private interne pot fi partial compensate prin extinderea programelor de investitii publice, in principal in autostrazi, infrastructura comunicatiilor si energie.§

ii) 28% din VAB - sectoare care depind de cererea privata interna, dar impactul politicilor bugetare asupra lor este limitat
Ponderea acestui sector in valoarea adaugata bruta totala este de 28%§
Ex: industria preparatelor chimice, hoteluri si restaurante, agentii de turism, edituri etc.§
Aceste sectoare au fost afectate de criza prin intermediul scaderii veniturilor gospodariilor si a firmelor; s-a inregistrat o scadere a importurilor pentru acest consum; efectul compensator al cheltuielilor publice asupra acestor sectoare este limitat.§

iii) 7,3% din VAB - sectoare orientate in principal catre export
Ponderea acestui sector in valoarea adaugata bruta totala este de 7.3%§
Ex: textile, industria prelucratoare de piele, de mobila, produse din lemn etc;§
Competitivitatea int§ernationala a exporturilor Romaniei ar trebui sustinuta prin politici comerciale, fiscale si monetare, in urmatoarele directii.

iv) 15,5% din VAB - sectoare care intampina probleme mari pe partea de oferta:
Ponderea acestui sector in valoarea adaugata bruta totala este de 15.5%§
E.g.: agricultura si industriile aval;§
Ponderea in consum este importanta, dar exista constrangeri mari pe partea de oferta din cauza: inzestrarii tehnologice precare (agricultura de subbzistenta), a fortei de munca imbatranite, a marimii ineficiente si neoptime ale fermelor;§
Consolidarea si stimularea acestui segment al economiei poate fi o reala rezerva de crestere economica.§

Cine are puterea si capacitatea de a îndeplini acest Program de redresare economică? Cu toate metehnele sale, alianta actuala de guvernare are şansa de a se poziţiona ferm şi decisiv pentru modernizarea societatii românesti. Evident, economia românească nu poate fi transformată peste noapte într-o economie competitivă, cu o productivitate ridicată. De aceea, efortul nostru în această direcţie va fi unul multi-anual. În acest efort avem nevoie de aliaţi, iar cel mai puternic aliat al nostru trebuie să fie adevărata clasă de mijloc meritocratică. Orice întârziere în realizarea acestui program, fie din vina decidentilor actuali sau din vina opozitiei refractare la orice propunere a guvernului actual, va avea costuri grele pentru viitorul Romaniei.

In scenariul optimist al aplicarii masurilor actuale de austeritate si reforma, Produsul intern brut revine la nivelul de dinaintea declansarii crizei economice, dar pe baze sanatoase si permitand continuarea cresterii economice pe termen lung, in 2012. In scenariul pesimist al recurgerii la cresterea taxelor si impozitelor, revenirea Produsului intern brut la nivelul de dinaintea crizei economice international va avea loc abia in 2014, iar ritmurile ulterioare de crestere economica sunt mai lente. In scenariul ultra-pesimist al suprapunerii unei crize politice si a unei instabilitati institutionale cu criza economica, Produsul intern brut va reveni la nivelul de dinaintea crizei mult dupa 2014.