Cum faci afaceri de 94 milioane de euro cu un angajat

O doamnă în vârstă de 76 de ani din Bihor ca acţionar minoritar, un angajat care generează într-un singur an afaceri de peste 90 mil. euro, firme care în cinci ani şi-au crescut afacerile de peste 3.000 de ori sau companii care doar cumpără şi vând energia se află pe lista celor mai mari jucători din comerţul privat cu electricitate, o piaţă unde doar primele 10 firme au strâns anul trecut un miliard de euro.

Comparativ cu anul 2008, afacerile celor mai importanţi jucători din comerţul privat cu energie au scăzut cu 9%, de la peste un miliard de euro la circa 921 de milioane de euro în contextul în care consumul de energie electrică la nivel local s-a redus cu 8,3% pe fondul crizei.

Cu toate acestea, jumătate dintre companiile care compun acest top al celor mai mari jucători ai comerţului de energie au înregistrat creşteri generoase de afaceri, cea mai bună evoluţie fiind înregistrată de către EHOL Distribution, companie desprinsă din liderul pieţei de profil, Energy Holding, şi vândută către grupul elveţian Alpiq. Astfel, anul trecut EHOL şi-a crescut afacerile de peste două ori înregistrând un profit de peste 26 de milioane de euro.

Majoritatea acestor afaceri private care tranzacţionează energie electrică sunt controlate fie de companii elveţiene puţin cunoscute pe plan local, fie de vehicule înregistrate în Olanda, dar cea mai mare parte a acestor businessuri au fost create şi mai sunt şi acum conduse de către oameni de afaceri români, extrem de puţin vizibili în presă.

De exemplu, Energy Holding, compania care la începutul anilor 2000 a cunoscut un salt spectaculos al cifrei de afaceri trecând de la un business de câteva milioane de euro până la un maxim de peste 200 de milioane de euro, a fost pusă pe picioare de către Bogdan Buzăianu, finul fostului ministru al industriilor Dan Ioan Popescu, în perioada guvernării lui Adrian Năstase.

De numele lui Buzăianu mai este legată înfiinţarea unei companii, şi anume Buzmann Industries, care a în 2008 avea afaceri de 117,6 milioane de euro, pentru ca în 2009 să figureze în statisticile oficiale cu zero lei, după ce a fost preluată tot de către elveţienii de la Alpiq.

De la câteva mii la milioane de euro

Ion Grecu, de exemplu, un om de afaceri constănţean descris de presa locală ca având relaţii politice puternice şi care derulează prin grupul de firme pe care îl conduce contracte cu centrala nucleară de la Cernavodă, a vândut anul trecut energie în valoare de peste 70 de milioane de euro în contextul în care în 2004 Elcomex EN, compania deţinută de Grecu, avea un business de câteva mii de euro.

"Eu nu am avut contracte cu energie ieftină. Ne-au crescut afacerile pentru că acum avem cel mai mare număr de clienţi dintre toţi traderii la un loc. Avem 400 de companii. Luăm energie de pe bursa OPCOM, dar şi importăm", a explicat Grecu reuşita afacerii sale.

Pe lista clienţilor care-şi iau energia de la Elcomex EN se numără şi fabrica de automobile de la Craiova, deţinută acum de americanii de la Ford.

Dincolo de companiile care au în portofoliul lor clienţi finali mari consumatori de energie se află şi o serie de companii care nu fac altceva decât să cumpere energia pentru ca ulterior s-o vândă tot unui trader aşa cum este cazul Atel Energy sau Romelectro, potrivit rapoartelor aferente anului trecut emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

Cum s-a creat valul de milionari din energie

Boom-ul afacerilor private cu electroni a avut loc la începutul anilor 2000, când a avut loc o restructurare masivă a sistemului energetic naţional care funcţiona în acea perioadă ca o regie a statului din care făceau parte toate companiile energetice.

"Toată povestea a început de la un proiect de reabilitare a sistemului energetic. La începutul anilor 2000, din discuţiile de la acea vreme cu Banca Mondială a reieşit faptul că pentru a primi bani de investiţii existau anumite condiţii, în special dezagregarea monopolului de stat", spune Ionuţ Purica, expert în domeniul energetic, membru al Academiei Române.

Astfel, în 1998 are loc dezmembrarea RENEL, urmată de înfiinţarea CONEL, care la acea vreme era un fel de companie naţională de energie, pentru ca mai apoi producătorii, distribuitorii şi transportatorul de energie să se rupă în entităţi separate.

În tot acest timp a fost creat un cadru de reglementare astfel încât să aibă loc o liberalizare a pieţei de energie.

"Ulterior, au început procesele de privatizare. Deşi iniţial se dorea începerea privatizărilor cu producătorii de energie, s-a început cu distribuitorii de energie pentru că aici veneau banii. În toată această junglă au început să apară tot felul de animale", mai spune Purica.

Mirajul hidro

Expertul spune că în contextul în care producţia de energie s-a concentrat în funcţie de sursă, entităţile hidro şi cele nucleare au devenit cele mai atractive pentru posibilele contracte cu energie pentru că erau cele mai ieftine.

"Aşa cum a fost făcută această restructurare, era normal ca toată presiunea să fie pe hidro", spune Purica.

Astfel, companii mici, cu structuri foarte flexibile şi cu puţini angajaţi au reuşit să intre în faţa Electrica, firma de stat care asigura alimentarea cu energie a clienţilor, care la vremea respectivă nici nu se bucura de o imagine foarte bună.

"Hidroelectrica nu a mai dat energie numai la Electrica pentru că a primit din partea unor companii private oferte mai bune. Problema este că piaţa energiei nu este o piaţă ca oricare. Are o puternică parte strategică şi publică, iar prin reglementare contractele acelea pe termene foarte lungi ar fi trebuit blocate", crede Purica.

Astfel, o serie întreagă de firme printre care se numără Energy Holding sau Euro PEC au încheiat contracte directe care durează chiar şi până în 2014 şi care au fost sursa pe care s-a bazat creşterea acestor companii. Cantităţile şi preţurile sunt secrete. Între timp însă, unele contracte au mai expirat, traderii fiind obligaţi să se îndrepte spre bursa de energie OPCOM pentru a-şi contracta cantităţile necesare.

Hidroelectrica s-a apărat la rândul său în legătură cu acuzele privind încheierea acestor contracte spunând că numai aşa putea să facă rost de bani de la bănci pentru a-şi putea finanţa investiţiile. Hidroelectrica nu a fost însă singura companie la care au apelat traderii de energie electrică, complexurile energetice fiind şi ele în vizorul furnizorilor privaţi de electricitate.

Mai mult însă, traderii de energie au ajuns să alimenteze chiar companii de stat cum ar fi Metrorex sau RATB.

Paşii giganţilor vor zgudui afacerile private cu energie

Purica spune însă că odată cu punerea pe picioare a celor două companii gigantice de stat, prin care autorităţile încearcă să reorganizeze sistemul local de producţie a electricităţii, unii traderi de energie îşi vor găsi sfârşitul.

Practic, punerea în comun a mai multor surse de producere a energie va crea un preţ de coş, care nu va mai permite profituri atât de mari cum sunt cele obţinute numai din vânzarea energiei hidro, de exemplu. Problema este că oficialii Hidroelectrica au declarat că acele contracte directe care se mai află în derulare vor merge mai departe până când vor expira, acestea urmând să fie împărţite între cei doi giganţi energetici după divizarea Hidroelectrica.

"La un moment dat aceşti intermediari ajung să vândă între ei, iar prima reacţie normală este să eliminăm această categorie de companii, ceea ce ar putea duce la preţuri ceva mai mici pentru consumatori. Înfiinţarea celor două companii va elimina măcar această categorie de intermediari", a conchis Purica.

Cifre-cheie în comerţul cu energie în 2009

1 - numărul de angajaţi ai Atel Energy România, companie cu afaceri de

93,8 milioane de euro în 2009 care are contracte directe de achiziţie a energiei cu Hidroelectrica.

3.360 - de câte ori a crescut afacerea Elcomex EN în perioada

2004 - 2009, o afacere condusă de omul de afaceri constănţean Ion Grecu.

2.345 - de câte ori a crescut afacerea Atel Energy România, controlată de un grup elveţian, în perioada 2004 - 2009.

76 - anii pe care îi are unul dintre acţionarii semnificativi ai Transenergo COM, Ileana Olah din Bihor, companie cu afaceri de 53,5 mil. euro.

26,2 mil. euro - cel mai mare profit realizat de vreun trader anul trecut. Rezultatul a fost obţinut de către EHOL Distribution.

0 - cifra de afaceri a Buzmann Industries în 2009, actualul Alpiq Romindustries, după ce în 2008 compania avea afaceri de 117,6 mil. euro. Buzmann a fost preluat de către elveţienii de la Alpiq care au cumpărat şi EHOL Distribution, companie desprinsă din Energy Holding. Dacă la Buzmann afacerile practic au fost curăţate, la EHOL acestea s-au dublat în 2009.

Lista companiilor care au contracte mari de achiziţie de energie cu Hidroelectrica:

Enel Muntenia, Enel Furnizare, CEZ Vânzare, CEZ Distribuţie, E.ON, Furnizare, Luxten Lighting, Euro PEC, Electromagnetica, Alro, Energy Holding, EFT (Energy Financing Team), Alpiq RomEnergie (EHOL Distribution), lpiq RomIndustries (Buzmann Industries), Elsid, Electrocarbon, Arcelor Mittal, Compania Naţională a Huilei.

Notă: pe lista contractelor Hidroelectrica se regăsesc companii precum Arcelor Mittal Galaţi, Alro Slatina sau Elsid care achiziţionează energie în scopul acoperirii propriului consum energetic.

Sursa: Hidroelectrica