Pensiile facultative au trecut cu greu pragul de 200.000 de clienţi

Fondurile de pensii private facultative (pilonul III) au reuşit cu greu să treacă pragul de 200.000 de participanţi, deşi acum trei ani, când primele fonduri se lansau pe piaţă, estimările administratorilor erau mult mai optimiste, unele indicând chiar atragerea a jumătate de milion de clienţi la doi-trei ani de la lansare.
La sfârşitul lunii iunie numărul românilor care contribuie la un fond de pensii facultative era de peste 201.900, în creştere cu 32.300 de persoane faţă de iunie 2009, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). De ce cresc atât de greu fondurile?
"Explicaţia este simplă: atunci când s-au lansat aceste fonduri, toţi administratorii mizau pe piaţa corporate. Pensiile facultative au fost gândite ca un produs pentru angajatori, dar odată cu venirea crizei piaţa corporate a dispărut şi a rămas numai retailul. Una este atunci când un agent îţi aduce o firmă cu cel puţin o sută de angajaţi şi alta este când aduce un singur client", afirmă Radu Crăciun, directorul de investiţii al Eureko Pensii.
În plus, spune Crăciun, costurile administratorilor sunt mult mai mari pe piaţa de retail decât pe cea corporate. În prezent, circa jumătate din clienţii fondurilor au contribuţiile plătite de către angajatori. Valoarea contribuţiilor este limitată la 15% din venitul lunar al participantului.
Fondurile de pensii facultative funcţionează deja de mulţi ani în statele dezvoltate, pentru suplimentarea veniturilor de după pensionare.
Alternative la aceste fonduri pot fi depozitele bancare sau asigurările de viaţă cu anuităţi, însă fiecare din aceste forme de economisire are avantaje şi dezavantaje. De exemplu, pensiile facultative sunt deductibile fiscal în limita a 400 de euro pe an atât pentru angajat, cât şi pentru angajator, în timp ce primele plătite pentru asigurările de viaţă nu beneficiază de deductibilităţi.
În schimb, la asigurările de viaţă clientul este cel care stabileşte momentul în care vrea să aibă acces la bani, în timp ce la sumele acumulate în fondurile de pensii facultative clienţii nu au acces decât după vârsta de 60 de ani.
În unele ţări funcţionează aşa-numitul sistem de "vesting", care ajută companiile la fidelizarea angajaţilor. Vestingul presupune faptul că angajatul are dreptul la sumele acumulate în fondul său de pensie, plătite de angajator, doar dacă petrece o anumită perioadă în companie, stabilită de comun acord cu angajatorul. Dacă pleacă mai devreme de termenul stabilit, pierde o parte din suma acumulată. În România vestingul nu este prevăzut de legislaţia pensiilor private.
"Este o problemă faptul că nu există vesting. Totuşi, fidelizarea angajaţilor se poate face, deoarece dacă pleci de la un angajator care îţi plăteşte contribuţii la un fond de pensii la unul care nu îţi plăteşte, pierzi un beneficiu", susţine Radu Crăciun.
El estimează că până la finalul anului fondurile facultative vor avea maximum 220.000 de participanţi.