CRONICA LITERARĂ / Poet tânăr, caut imaginar

În primul rând, poetul de numai 25 de ani nu încearcă să se impună prin virulenţa limbajului sau prin senzaţionalismul temelor. Aşa încât cei care se aşteaptă la încă o carte despre sex, drugs & rock'n'roll vor fi cu siguranţă dezamăgiţi. Masca mizerabilistă, care serveşte drept faţă adevărată multor poeţi douămiişti, stă rău unui autor mai degrabă ingenuu şi optimist. Când imită maniera scatofil-revoluţionară a colegilor de generaţie, Despot sună teribil de neinspirat: "aş bea/ până m-aş face ghem/ asta mă determină să mă gândesc la pisici/ aş număra liniile de pe şosea în drum spre buzău/ unde m-aşteaptă plafoniera mea căcănie deasupra/ patului meu căcăniu din camera mea de căcat/ apartamentul vechi semi-decomandat/ blocul meu în beznă/ ce i-aş da foc!/ aşteaptă să-nfulece ratarea din mine". Noroc că astfel de pasaje sunt izolate în volum.

Debutantul e atipic, apoi, pentru că nu e preocupat excesiv de sine. Deşi se cataloghează într-un rând drept "arhitect al propriilor eşecuri", Sorin Despot n-are nici ieşiri autobiografice exhibiţioniste, nici pasaje incontinente de explicitare a propriei formule. Citim, doar, printre rânduri, un elogiu al fragmentarismului şi un ataşament cvasierotic faţă de detalii ("aş face/ dragoste cu fiecare celulă/ m-aş prăbuşi în fiecare nucleu"), precum şi o incipientă poetică a ezitării şi a lâncezirii (m-am săturat/ de butoane/ pe care trebuie să ştii să le apeşi"). Înscris pe copertă, cuvântul "apasă" trebuie înţeles exact pe dos faţă de sensul său primar, căci nimic din ceea ce e propriu-zis emfatic, deliberat sau autoritar nu e pe placul poetului. Pregătirea încordată a acţiunii, cu întregul ritual al suspensiei gesturilor, e întotdeauna mai importantă decât acţiunea propriu-zisă. Poemul ce poartă titlul volumului reia motivul "cutiei" - probabil inspirat şi din filmul de anul trecut, "The Box" - dotate cu un buton misterios. Numai că dacă în thriller-ul american contează într-adevăr efectul acţionării butonului, poetul reţine în versurile sale doar ritmul tensionat al aşteptării. Compus din mai multe piese, poemul "Apasă" e tocmai o celebrare a ezitării redată într-o economie a mijloacelor remarcabilă la un debutant. Iată doar un fragment: "pereţii se apropie lent/ camera pierde lumină/ iar culoarul îmbâcsit între cutia de lemn şi retină/ devine tot mai îngust/ deja te aud implorând/ speri cu toată fiinţa/ că voi rosti calm hai/ apasă".

În cele mai reuşite părţi ale ei, poezia lui Sorin Despot e o poezie de atmosferă, în care lentoarea greoaie dar perfect controlată a gesturilor ia faţa mesajului propriu-zis. Acţiunile în reluare, redate pe un ton egal şi neutru, fără asperităţi sau contondenţe, dau impresia unui chillout poetic nu lipsit de emoţie şi de sentimentalism. Căci, în ciuda luminii "de laser" (Ioan Es. Pop) care iradiază poemele făcându-le extrem de clare şi de geometrice - multe par bizare haiku-uri pe teme cotidiene -, ceea ce le caracterizează, individualizându-l pe Despot în poezia tinerilor de azi, e tocmai un secret fond patetic. Poemul "Cadou", citabil în întregime, poate fi catalogat deja, cum să zic, drept o "capodoperă de debutant": "uneori o femeie trebuie atinsă aşa/ cum faci la 13 ani desfaci un cadou frumos/ împachetat/ mângâi mai întâi funda/ cântăreşti cutia în palme o/ scuturi uşor pui urechea miroşi/ nu e bine să te grăbeşti vrei să te bucuri cu totul să tragi uşor de un/ capăt al fundei iar când odată cu buclele/ ai închide şi ochii ai încleşta dinţii/ inima parcă îţi împinge ciocolată/ în vene// când desfaci un cadou la 13 ani/ îţi mişti degetele îngheţat de frică/ tremuri puţin îţi vine să plângi/ ai remuşcări pentru că la 13 ani/ e important să ştii/ să simţi/ că meriţi". Alunecarea lentă de la un gest la celălălt, placarea erotismului adult pe candoarea copilărească, surpriza mutării accentului dinspre "femeia-cadou" spre emoţia "beneficiarului", toate dau seama de capacitatea de construcţie a debutantului.

Din păcate, însă, Sorin Despot nu şi-a găsit încă un imaginar cât de cât închegat asupra căruia să-şi exercite rafinamentul. Prin dispersia tematică şi prin eterogenitatea vocilor (neutra perspectivă centrală cedează deseori iniţiativa unor avataruri marginale), poemele par adeseori simple accidente de retină. De la poeme de amor care celebrează femeia ca pe o "minune aşteptată" sau fragmente despre relaţia cu tatăl pierdut, până la critica in sotto voce a consumerismului sau pur şi simplu înregistrarea unei peripeţii cu "o bovină" ce blochează şoseaua, toate alcătuiesc, de-a valma, universul poetic al debutantului. Chiar în sânul aceleiaşi tematici Despot se dovedeşte a fi, deocamdată, dezorientat, de vreme ce naive poeme trubadureşti ("scriu pentru/ o femeie frumoasă/ are glasul dulce femeia/ îmi pune versuri pe muzică/ plecăm în ţară şi facem mulţi bani/ eu şi zâmbetul moale al brunetei mele/ cu ochii ei verzi luminăm toate primăriile/ şi toate rămân aprinse/ în urmă") coexistă în volum cu inedite declaraţii de dragoste, în care dorinţa erotică e descompusă până la ultimul foton: "creierul meu procesează/ milioane de impulsuri nervoase/ parcurge sute de mii de instantanee/ urmăreşte maniacal universul de/ variabile dintre mine şi restul// curbând minuţios realitatea peste braţe/ distorsionând spaţiul în preajma coapselor tale// până când fotonii aplaudă ritmic// creierul meu dansează/ pe marginea nebuniei/ pentru că tu/ te apleci/ lent/ după chei".

Îi ţin pumnii lui Sorin Despot în descoperirea unui imaginar pe potrivă, căci poet fără îndoială că e deja.

Alex Goldiş (n. 26 aprilie 1982, Arad). Critic şi istoric literar, redactor al revistei Vatra. Doctor în filologie (cu distincţia summa cum laude) al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cu o teză despre critica românească postbelică - în curs de apariţie. A publicat aproximativ 150 de cronici literare şi eseuri în: Cultura, Vatra, Bucureştiul cultural, Cuvântul, Observator cultural, Echinox, Tribuna, Steaua etc.