Ajustarea pensiilor va aduce relansarea economiei. Dar scăderea dobânzilor, nu?

Niciodată guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, nu a fost atât de virulent la adresa unei politici publice cum este acum faţă de sistemul actual de pensii.
Pensiile sunt prea mari în raport cu ceea ce produc acum economia şi firmele, cu cât încasează statul la buget prin impozite şi taxe, iar fără o ajustare a lor prin tăiere directă, prin impozitare sau prin inflaţie, nu se poate vorbi de relansare economică.
Din păcate, poziţia guvernatorului vine mult, mult prea târziu faţă de unde s-a ajuns. Când guvernul Tăriceanu a majorat pensiile sau când prin legi se dădeau, se stabileau pensii, nu în raport cu cât ai contribuit, ci cu ultimul salariu (ca în sistemul judecătoresc), poziţia sau critica BNR atât de dură ca acum a lipsit cu desăvârşire. Vorba recentă a guvernatorului: "Ce sunt eu, critic literar, să critic Guvernul?".
Când cei aflaţi la putere în ultimii ani, PNL, PDL, UDMR, PSD, aruncau cu bani în dreapta şi stânga, ei făceau gaură în finanţele viitoare ale statului. În 2007-2008, vorba fostului ministru de finanţe, Varujan Vosganian, guvernul avea bani şi îi împărţea (ca o paranteză îmi povestea cineva că în ultimele trei luni ale PNL-ului la guvernare, un primar liberal de prin nordul Moldovei primise câteva sute de mii de lei să ilumineze cimitirul satului fără să-l întrebe nimeni nimic, asta ca un exemplu pe ce s-au dus banii). Banii erau sparţi de politicieni în pomeni, iar BNR nu era prezentă în discursul public deloc. Economia mergea de la sine. Doar analiştii străini aveau ceva cu noi şi noi nu înţelegeam de ce.
Probabil că guvernatorul are dreptate. La situaţia economică grea de acum, când România are numai 4 milioane de salariaţi, din care 1,4 milioane sunt bugetari, pensiile celor 5,7 milioane de pensionari apasă greu pe buget. Nu mai rămân bani pentru investiţii, pentru relansare economică, pentru susţinerea mediului privat, a antreprenorilor locali.
În ultimele trei-patru luni, Mugur Isărescu şi întreaga echipă de la BNR au vorbit despre dezastrul finanţelor statului şi al politicilor politicienilor, fără să-i nominalizeze însă, mai mult decât au făcut-o în ultimii 20 de ani.
La polul opus, lipsesc însă poziţia şi critica în aceeaşi proporţie, durată şi vehemenţă la adresa băncilor şi a politicilor de dobânzi la credite.
Daca politicile Parlamentului, ale Guvernului, ale partidelor nu le poate controla, cum ar putea accepta cineva poziţia guvernatorului: "Noi le spunem să reducă dobânzile la credite, dar ei, bancherii, nu vor, ce putem face?".
Nu mai are BNR influenţă în piaţă?
Bun, pensiile sunt o problemă. Sunt prea mari. Dar dobânzile la credite nu sunt? Că de la începutul crizei, în toamna lui 2008, nu numai că nu au scăzut, ba chiar au crescut. La creditele pentru populaţie, de nevoi personale, că doar nu au nevoie pentru investiţii, dobânzile efective la lei depăşesc 20%, iar la euro vorbim de peste 16%. Bine, la amanet sau la cămătari sunt mult mai mari.
Cum să crească creditarea dacă oamenii fug de bănci văzând cu ochii? Cum să crească economia dacă oamenii, firmele, cei care la finalul lunii prin impozitele şi taxele plătite susţin pensiile, nu iau credite, nu investesc şi dacă nu consumă? Economia nu-şi poate reveni numai din tăierea pensiilor. Mai trebuie să scadă şi dobânzile, iar vehemenţa şi discursul guvernatorului ar trebui să se concentreze numai pe asta de acum încolo. Asta ca să fie aceeaşi măsură.
Acum două săptămâni, guvernatorul se uita la mine şi la un alt ziarist spunând în glumă - dacă mă uit la voi, nu prea am încredere că o să-mi plătiţi pensia -, în sensul că cei care sunt în muncă trebuie să-i plătească pe cei ieşiţi la pensie! Corect, dacă guvernatorul nu susţine economia prin mijloacele pe care le are, dacă nu se duce peste bănci să dea drumul la credite, de unde eu şi Ionuţ - celălalt ziarist, să avem bani să-i plătim pensia? Că pensia domniei sale e în plata datoriilor externe şi în dobânzi. Iar acum pleacă şi
banii băncilor străine, că economia nu mai produce.