Un oficial al BNR admite: Fără banii de la FMI, România intra în colaps

Sectorul privat a reuşit să se ajusteze imediat după începerea crizei, însă statul nu a reuşit să îşi diminueze cheltuielile, ceea ce a făcut necesară apelarea la împrumutul de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, spune Lucian Croitoru, consilier al guvernatorul BNR.

"Sectorul privat a făcut reducerile necesare imediat după criză, dar statul nu a putut şi a fost nevoie de FMI, ca să facă ce? Să salveze statul, să spunem adevărul, am fi intrat în faliment. Dar l-a ajutat cu preţul de a face ajustările acolo unde e necesar", spune Croitoru. El apreciază că statul a fost prea mare faţă de nevoile economiei inclusiv în perioada 2005-2008, însă în acea perioadă intrările mari de capitaluri private au mascat această realitate.

Croitoru notează că sectorul privat a fost cel care a creat deficitul extern şi îndatorarea mare externă în anii de boom, dar statul nu a putut să se ajuteze suficient de rapid după începutul crizei.

În 2007 şi 2008 deficitul de cont curent sărea de 13% din Produsul Intern Brut pe fondul importurilor foarte mari, iar finanţarea era asigurată prepondernt prin îndatorare externă. Datoria externă pe termen scurt depăşea în toamna lui 2008 22 mld. euro, aproape egalând rezervele valutare ale BNR, ceea ce a alarmat analiştii externi.

În 2009 deficitul extern a coborât însă la 4,5% din PIB, însă deficitul bugetar a sărit de 7% din PIB, ceea ce arată că sectorul privat a înregistrat chiar un excedent în raport cu străinătatea.

România a semnat în mai 2009 un acord de împrumut de 20 de miliarde de euro cu Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Anul acesta creditorii externi au cerut măsuri dure de ajustare a cheltuielilor publice, în condiţiile în care deficitul bugetar urcă din nou spre 7% din PIB, cu mult peste plafonul de 3% din PIB, acceptat pe plan european.

Iniţial împrumutul a fost prezentat ca o "centură de siguranţă", însă foarte rapid Guvernul a cerut ca, în mod excepţional, o parte din banii de la FMI să meargă direct la Trezorerie pentru a permite plata cheltuielilor curente, în loc să meargă în rezerva BNR, aşa cum se procedează în mod uzual.