La preţuri de 200 euro/tona de grâu, marii producători sunt tentaţi să-şi dea marfa la export

Producătorii sunt realişti - Ro­mânia are de câştigat de pe urma crizei internaţiona­le a cerealelor, chiar dacă pro­ducţia totală de circa 5 mi­lioane de tone nu reprezintă un volum sem­nificativ pentru cererea de la Marea Neagră.

În comparaţie, Rusia, chiar dacă s-a confruntat cu secetă, produce circa 50 de mi­lioane de tone, iar Ucraina 20 de mi­lioane de tone de grâu. Avantajul nu stă însă în cantitatea produsă, ci mai de­grabă în creşterea preţului grâului la circa 150 euro/tonă la mijlocul cam­pa­niei de recoltare, în condiţiile în care la începutul anului nivelul atingea 100 euro/tona. "România vinde foarte mult la recoltă. Micii producători privaţi nu au capacitate de stocare şi de cele mai multe ori vând grâul la preţuri mici ime­diat după ce l-au recoltat. Anul acesta au avut însă noroc pentru că evoluţia pozi­tivă a preţului a avut loc la jumătatea re­coltei, când mulţi nici măcar nu au apucat să îl vândă. Săptămâna viitoare când vor termina recoltatul şi vor vrea să vândă, vor beneficia de preţuri mari", a declarat pentru ZF Sorin Vasloban, Commodity Derivatives Broker în cadrul NYSE Paris / London.

O problemă o poate reprezenta cali­tatea slabă a produselor din cauza ploilor masive din ultima lună, dar şi în aceste condiţii producătorii pot primi circa 130 euro pe tona de grâu furajer, cu 30 de euro mai mult decât au făcut-o în februarie. Pentru grâul panificabil, producătorii pot cere însă circa 170 de euro la finalul recoltei, dar cei mai mulţi aşteaptă noi creşteri de preţ.

"Eu nu vând grâul acum. Am pro­dus 125 de mii de tone, cantitatea este in­tegral panificabilă, pentru că anul acesta ne-au ocolit ploile, iar o parte o vom fo­losi în procesare. Pentru restul nu exclud po­sibilitatea de a merge la export", spune Adrian Porumboiu, proprietarul Com­cereal Vaslui, cel mai mare pro­du­cător român de grâu, având o supra­faţă disponibilă de 28.000 de hectare doar pentru acestă cultură. Porumboiu a obţinut anul trecut 92.500 de tone de grâu, iar în 2008 peste 142.000 de tone.

Şi ceilalţi mari producători ca Mihai Anghel de la Cerealcom Dolj, Ştefan Poie­naru, proprietarul Agrofam Hol­ding, sau Culiţă Tărâţă, care deţine TCE 3 Brazi, văd o alternativă bună în export anul acesta, dacă preţurile se vor men­ţine ridicate, la circa 200 euro/tonă.

"Exportul este o alternativă. Avan­tajul este că îşi poţi încasa rapid banii, nu cum se întâmplă cu morarii din Ro­mâ­nia. Dacă preţul este bun, mă gândesc să îl dau pe tot", anunţă Mihai Anghel, care a obţinut anul acesta 55.000 de tone de grâu de pe aproape 11.000 de hectare.

Culiţă Tărâţă nu a vândut niciun bob din cele 90.000 de tone de grâu obţinute anul acesta, dar şi-a stabilit deja preţul minim- 170 euro/tona de grâu pani­fi­cabil şi 125 euro/tona de grâu furajer.

"Mai mult de jumătate îl voi vinde pe piaţa internă, pentru că nu are cali­ta­tea necesară cerută de piaţa europeană, dar voi merge şi la extern, pentru că în următoarele luni, preţurile vor creşte cu cel puţin 25%", este de părere Tărâţă, care a obţinut circa 4,5 tone la hectar pe o suprafaţă de 20.000 de hectare. Omul de afaceri exploatează circa 60.000 de hectare de teren agricol, cea mai mare suprafaţă lucrată de o companie la nivel local.

Autorităţile au anunţat că ponderea grâului panificabil este aproximativ egală cu a celui furajer. Media de pro­duc­ţie la grâu în 2010 este de 3 tone/ha, în condiţiile în care micii fermieri scot 2-2,5 tone la hectar, iar cei care investesc în tehnologie, cel puţin 4 tone/ha.

Dacă micii producători nu vor simţi foarte puternic creşterea de preţ şi se vor mul­ţumi cu un salt de 30 de euro-40 de euro, intermediarii care au capacităţi de de­po­zitare, dar mai ales filialele gigan­ţilor internaţionali din industria comer­ţului cu cereale, ca Alfred C. Toepfer, Cargill sau Glencore, sunt principalii be­ne­ficiari ai crizei internaţionale pe piaţa cerealelor.

Aceştia vor avea profitul garantat anul acesta, spun producătorii, chiar da­că anul trecut majoritatea au suferit scă­deri. Birourile din România ale celor trei mari companii, în care lucrează circa 300 de angajaţi, au făcut anul trecut tran­zac­ţii cu cereale de 584 mil. euro anul trecut, în scădere cu 175 mil. euro faţă de 2008.

"Necesarul pentru Egipt, cel mai mare importator de grâu, cu 7,5 milioane de tone pe an importate va fi livrat de marile companii ca Glencore, Cargill sau Alfred C. Toepfer, pentru că la com­pa­ni­ile ruseşti nu există garanţia de li­vra­re. Este un paradis pentru firmele mari si­tua­ţia creată. Ele au filiale peste tot unde se produc cereale, au alter­nativă dacă unii producători se confruntă cu pro­ble­me ca seceta, dar şi informaţia locală, iar când eşti în prima linie poţi accelera pre­ţurile", este de părere Sorin Vasloban.

Preţul grâului nu dă nici pe departe sem­ne că va stagna. Specialiştii spun că tre­buie urmărite şi alte ţări, ca Australia sau Argentina, producători importanţi de cereale, pentru că o eventuală secetă ar putea pune o presiune şi mai mare pe grâu, iar preţurile ar putea urca sem­ni­ficativ. " Până acum ne-am confruntat cu secetă în emisfera nordică. Trebuie să ve­dem însă cum se vor prezenta Aus­tra­lia şi Argentina, care deja dau semne de se­cetă. Dacă nu va ploua până la sfâr­şitul lunii, sunt riscuri să vedem preţul şi mai sus", spune Vasloban.