Ticăloşi fără glorie

"Ticăloşi fără glorie" ("Inglourious Basterds"), este titlul unui film din 2009 scris si regizat de Quentin Tarantino, cu Brad Pitt, Christoph Walty, Eli Roth, Diane Kruger şi Melanie Laurent, care spune povestea a două comploturi simultane împotriva liderilor Germaniei naziste, unul plănuit de o tânără evreică propietară a unui cinematograf din Paris, iar un altul de un grup de soldaţi americani evrei conduşi de locotenentul Aldo Raine (Pitt). Filmul a avut un mare succes de casă pretutindeni unde a rulat, a primit nominalizări la premii, Waltz chiar fiind onorat de mai multe ori. Scenariul a apărut de curând şi în româneşte la Editura ART*).

Cel puţin pentru două lucruri cartea acestea merită comentată. În primul rând, pentru valoarea literară a scrierii - vom reveni pe larg mai jos. În al doilea rând, pentru că este unul dintre foarte puţinele volume de pe piaţă, dacă nu singurul, din care cititorii îşi pot da seama/pot urmări un scenariu, pentru cei care au văzut deja filmul acesta derulându-se, fără îndoială în mintea lor, pe măsură ce înaintează în lectură.
Tarantino a lucrat mai bine de un deceniu la scriptul filmului. Două acţiuni paralele ajung să se întrepatrundă. Pe de o parte, Shoshana e singura supravieţuitoare a unei familii de evrei care se adăpostise în casa unui fermier francez după incursiunile unui comando nazist condus de un colonel supranumit Vânătorul de evrei. Ajunsă la Paris, ea moşteneşte un cinematograf în care nemţii plănuiesc să organizeze premiera unui film de propagandă, prilej extraordinar pentru un atentat pe care tânăra îl pregăteşte împreună cu proiecţionistul său negru. Pe de altă parte, un grup de soldaţi evrei americani care vânează nazişti pe care fie îi ucid, fie îi însemnează pe viaţă (le crestează pe frunte o zvastică), aranjează un atentat asupra conducerii armatei germane la premiera unui film de propagandă. Niciun grup nu ştie de celălalt. Atentatul reuşeşte, prin acţiunile independente ale ambleor grupuri, liderii Geramniei naziste pier, dupa patru zile se pune capat războiului, cu un an mai devreme.
Scenariul, ca şi filmul, este o parodie. Chiar dacă a existat un comando asemenea celui din film, în armata britanică. Nimeni să nu se aştepte la adevăruri istorice, va fi dezamăgit. Scenariul - şi filmul - fac trimitere la alte filme cunoscute şi amintesc de filmele clasice de propagandă ale lui Leni Riefenstahl. Scenele sunt memorabile, dialogurile - savuroase, personajele - foarte bine construite.
"Tarantino ne aminteşte, magistral şi emoţionant, că între un teanc de foi scrise sau tipărite şi un aparat de filmat există o oarecare deosebire. Aşa cum numai marii cineaşti o pot face, rar şi memorabil, nonconformistul Tarantino ajuns la maturitate artistică redescoperă arta cinematografică. Fiecare minut din cele aproape 150 ale filmului e o demonstraţie ataşantă, tulburătoare a ceea ce poate face imaginea cinematografică şi nu poate face cuvântul (...) Ieşind de la filmul gloriosului ticălos Tarantino, m-am simţit de parcă n-aş mai fi fost la cinema de zece ani ." (Cristian Tudor Popescu, Gândul)

*)Quentin Tarantino, "Ticăloşi fără glorie", Editura ART, Traducere din limba engleză şi note de Andra Matzal. Cuvânt înainte de de Cristian Mărculescu.