Mica publicitate: client politic, caut furnizor politic de servicii

Autor: Dragos Damian 08.08.2010

În ultimul timp spectatorii avizaţi au fost martorii unor evoluţii controversate referitoare la industria farmaceutică. Pe de o parte, am asistat la o campanie furibundă împotriva medicamentelor generice, condusă după toate regulile literaturii de specialitate: medicamente rele, regimuri terapeutice vechi sau sub-dozate, fabricate pe vapor, excipienţii poartă vina etc.

Oameni manipulaţi care din păcate au acţionat la cererea unor clienţi politici, confruntaţi cu iminenţa pierderii unor privilegii pe care nu le mai au în nicio altă ţară din zonă. Din altă direcţie însă, am citit în Business Magazin prima declaraţie (din câte rememorez eu) a unui înalt oficial al Guvernului care vedea în industria farmaceutică una dintre direcţiile de relansare economică. Şi am pus cap la cap această declaraţie cu studii făcute de case serioase, care văd viitorul Romaniei în re-industrializare. De bună seamă la cererea altor clienţi politici, dar pe care dacă i-aş cunoaşte, probabil m-aş împrieteni cu ei.

Dacă mă uit în urmă, văd însă numeroase ocazii pe care industria farmaceutică le-a pierdut pentru a deveni client politic. În 2009 producătorii locali de medicamente au fost abordaţi de un consultant care le-a spus că dacă au să devină clienţi politici, multe vor deveni mai simple. În acelaşi an s-au dat legi interesante despre care acum ştim că au fost la cererea clientelei politice. Şi au contribuit pe deplin la criza fără precedent din sănătate în ultimii doi ani. Aceeaşi clientelă politică a acţionat şi în 2006. Şi pot continua cu exemple din toata istoria modernă a industriei.

Şi, rememorând toate aceste oportunităţi de afaceri politice, am decis că una dintre cele mai atipice forme de a activa industria farmaceutică din România aducând-o pe radarul clasei politice este de a da un anunţ la mica publicitate, de genul: "client politic, caut furnizor de servicii politice pentru a relansa economia României în industria ştiinţelor vieţii". În caietul de sarcini ar trebui precizate următoarele obligaţii şi responsabilităţi ale furnizorului: n să mute la modul general sintagma de furnizor de servicii politice din vizuina peiorativă în care au îngropat-o saltimbancii şi să se ridice la înălţimea aşteptărilor, adică să dirijeze şi să sprijine clientul în direcţii progresiste de creştere economică; n să înţeleagă că sectorul farmaceutic este o industrie de vârf, care creează locuri de muncă înalt calificate şi care multiplică de 10-15 ori pe orizontală şi verticală numărul job-urilor din zona de referinţă; n să oprească nebunia suprareglementărilor din sectorul sănătăţii din ultimii doi ani, din care unii clienţi politici s-au îndestulat până peste măsură, fără niciun impact în reindustralizare (care aduce valoare adăugată pe termen lung) sau îmbunătăţirea accesului pacienţilor la servicii medicale (care aduce progres social pe termen lung); n să onoreze gradul înalt de capitalizare, inovaţie şi proprietate intelectuală concentrate în industria farmaceutică şi să nu o folosească ca monedă de schimb în interese meschine; n să cunoască schimbările de paradigme pe care industria le-a adus cu sine în mileniul 3: nevoile în creştere de sănătate, globalizarea, pieţele emergente, încrucişarea industriei inovatoare cu cea generică, noua concentrare geografică mondială a platformelor industriale şi de inovaţie tehnologică, standardele înalte de calitate, expirarea celor mai importante patente, culoarele de export şi multe altele; n să ştie să atragă investiţii în sector:

"Stimate client politic, nu îţi cer nimic, îţi dau totul (inclusiv resurse umane înalt calificate care altfel ar defecta), te conectez sistematic cu universul afacerilor de profil, te rog doar să aduci în România platfome multioperaţionale transnaţionale şi locuri de muncă specializate"; n să iubească industria ştiinţelor vieţii, să fie mândru că poate da o mână de ajutor ca să lanseze acest sector care în alte ţări din Europa Centrală şi de Est a devenit un vârf de lance de progres economic. Aşadar, sunt un client politic care crede că unul dintre domeniile de relansare economică a României este constituit de industria ştiinţelor vieţii. Aştept furnizor de servicii politice alături de care, împreună, să creăm sustenabilitate şi durabilitate în această zonă economică progresistă. Rog seriozitate.

Dragoş Damian este preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR) şi CEO al producătorului farma ­Terapia Ranbaxy