Bufonul din Transilvania (IV). Vin vechi de şase ani

Michael intră în salon şi se aşază la masă.
Charles, la fel de preocupat de băuturi, îşi ridică paharul şi i-l arată.
- Michael, ţi-am pus un pahar de vin roşu. E vechi de vreo şase ani. Excelent!
Michael ia paharul, îl ridică şi priveşte culoarea vinului. Îl goleşte dintr-o înghiţitură, cu lăcomie, vrând parcă să se ameţească.
- Ei? Cum e?
- Ai dreptate.
Michael se uită la sticlă. Pennington i-o arată, zâmbindu-i îmbietor.
- Încă unul?
- Da, mulţumesc.
Charlie îi toarnă încă un pahar. Michael îl bea la fel de repede. Când îl termină, o aude pe Sara râzând şi privind spre doamna Pennington, care se apropie.
- Draga mea, dar ce-ţi atârnă la spate? Parcă ai avea o coadă de drac.
Charlie o priveşte şi râde şi el.
- Whau! Soţia mea este un drăcuşor.
Michael, încă speriat, schiţează un zâmbet crispat. Ia sticla şi-şi toarnă încă un pahar. Doamna Pennington se apropie de Sara.
- Hei, ce râdeţi aşa? Ce am la spate?
Sara, râzând în hohote, o trage de coadă, care i se desprinde de rochie, şi i-o arată - un simplu şnur împletit, care se termină cu un ciucure ornamental.
- E de la scaun.
Bătrânica îşi priveşte soţul şi se aşază indignată.
- Dragul meu, cu râsul ăsta al tău m-ai făcut să mă simt atât de penibil.
Michael bea cu poftă al treilea pahar cu vin. La urechea lui apare bufonul.
- Ai grijă cu vinul ăsta! Este din 2004.
Michael râde, puţin ameţit.
- Ha, ha, şi ce dacă?
Doamna Pennington îl săgetează cu privirea. Charlie şi Sara au amuţit. Michael, sesizând că toţi îl privesc, devine serios.
- O, am spus ceva aiurea? Ştiţi, mi s-a părut că îmi aud soţia spunându-mi să fiu atent cu băutura, că mă pot ameţi.
Ceilalţi îl privesc cu răceală, neconvinşi.
- Credeţi-mă, n-am vrut să aduc nicio ofensă nimănui.
Charles izbucneşte în râs, încercând să le distragă atenţia celorlalţi. Cabotinăria lui este evidentă.
- Ha, ha, vezi, draga mea? Ţi-am spus de atâtea ori. O femeie care-şi bate soţul la cap în permanenţă îl va aduce în cele din urmă la balamuc. Te înţeleg, Michael. În sănătatea ta!
Michael are paharul gol. Îşi toarnă încă unul şi ciocneşte cu Charlie. Bea, însă în timpul ăsta bufonul apare iar lângă el şi-i vorbeşte aproape de ureche.
- Te avertizez încă o dată. Nu mai sta aici. Du-te!
Jimmy îşi ridică paharul.
- Beau şi eu pentru tine, Michael. Pentru că ne-ai dat un scenariu bun.
- Da, într-adevăr. Charles aprobă şi o priveşte pe Sara, care ridică paharul.
- Eu am spus de cum l-am citit.
Jimmy, zâmbind cu viclenie, îşi ciocneşte cuţitul de pahar.
- Ascultaţi-mă, vă rog. Michael, pentru că ne dai prilejul să prezentăm o altfel de istorie...
Toţi îşi ridică paharele. Doamna Pennington pare impresionată.
- Bravo, Michael!
- Ce e istoria?... Toţi îl privesc curioşi pe James, care este clar cel mai cultivat şi documentat dintre ei. Face o pauză pentru o mică înghiţitură de vin. Un şir neîntrerupt de crime, de războaie, de ură, răutate şi lăcomie. De mizerie şi cruzime. Vedeţi? Numai calamităţile fac istorie. Altceva nimic. Fiecare epocă lasă pentru viitor mai multe urme ale suferinţelor şi chinurilor decât ale bucuriei şi dragostei de viaţă. Îl priveşte iar pe Michael. Michael...
Touchstone îi şopteşte repede lui Michael la ureche.
- Culmea sadismului, te laudă ca apoi să te distrugă mai bine.
Michael are privirea condamnatului la moarte în faţa eşafodului.
- Michael, tu ne dai prilejul să spunem un alt fel de poveste, chiar dacă este povestea unei fantome din Evul Mediu. Însă e povestea superbă a eternei speranţe umane. A seninătăţii şi bucuriei hărăzite speciei noastre. Aşadar, da!, până şi fantomele au emoţii şi sentimente. Şi dorinţe. E adevărat!, ăştia suntem noi, oamenii. Te felicit, Michael!
Doamna Pennington începe să aplaude emoţionată. Ceilalţi o imită.
- S-ar putea, totuşi, să nu te omoare în noaptea asta. Touchstone are un ton optimist. Şi eu n-am nici o speranţă, ca să nu mai vorbesc de emoţii sau sentimente... puah! Jimmy îşi goleşte paharul. Poate mâine seară. Azi nu sunt întrunite toate condiţiile.
Vocea lui James se suprapune peste aceea a lui Touchstone.
- Dar vrem să-ţi punem câteva condiţii.
- Ce condiţii? Michael priveşte spre Touchstone şi se foieşte nervos şi ameţit pe scaun. Bufonul îi vorbeşte în şoaptă, chiar dacă îl aude numai Michael.
- Fii mai atent cu băuturile astea transilvănene. Nu sunt ce par a fi. Beţia se produce brusc.
- Ne-ar plăcea să fie iarnă. Natura ar contrasta astfel cu toată acţiunea, cu mesajul filmului. Şi ar fi cu atât mai evident ce vrei tu să transmiţi.
Michael, care are o privire înceţoşată, se ridică brusc în picioare. Îl priveşte uşor cinic pe James.
- Şi poate ai vrea să fie omorâtă şi fantoma. Scuzaţi-mă, ies să mă aerisesc puţin. Vinurile astea nu sunt ce par a fi.
Michael porneşte spre hol cu paharul în mână. Culege de pe drum o sticlă de vin desfăcută. Jimmy se întoarce pe scaun, uitându-se după el.
- Michael, nu asta voiam să...
- Ba da, ba da, chiar aşa! Ar putea muri cu un ţurţure de gheaţă înfipt în spate, adaugă Michael ieşind. Jimmy se uită la ceilalţi cu un aer uşor vinovat.
- Am spus ceva rău?

*

Michael intră în celălalt living, mai mic, al cabanei. Nu aprinde lumina. Se îndreaptă spre fereastră, o deschide, ia zăpadă de pe pervaz şi-şi dă pe faţă. Rămâne câteva clipe în faţa ferestrei. Pune paharul cu vin pe pervaz. Podeaua de deasupra scârţâie. Priveşte mirat spre tavan. Mai ia puţină zăpadă şi şi-o pune pe faţă. Zgomotele de sus se aud în continuare. Priveşte iarăşi înspre tavan, de data asta speriat. Duce iar mâna spre pervaz, dar, când să mai ia puţină zăpadă, o altă mână, cu un inel mare pe un deget, îl prinde cu putere de încheietură. Priveşte şocat şi-l vede pe Jimmy, care, de cealaltă parte a ferestrei, se holbează la el cu ură. Câteva clipe se uită unul la altul.
- O să-l vezi tu acum pe dracu'!
Cu o forţă de nebănuit, Jimmy îl înhaţă pe Michael, îl trage afară, peste pervaz şi îl aruncă în zăpadă. Michael îl loveşte peste picioare şi Jimmy cade. Apoi se ridică în genunchi, dar Jimmy se agaţă de el. Se ridică amândoi odată. Jimmy încearcă să-l lovească în bărbie, dar Michael se fereşte şi-l loveşte apoi el, cu o putere amplificată de frică. Jimmy cade pe spate. În aceeaşi clipă se aude un hârşâit pe acoperiş şi un sloi imens de gheaţă cade şi i se înfige în piept. Expresia lui Jimmy, plină de ură, încremeneşte.
- Bine lucrat!
Michael, deja terifiat de priveliştea lui Jimmy plin de sânge, tresare puternic când îl aude şi-l vede brusc lângă el pe Touchstone.
- L-ai omorât!
Bufonul îi zâmbeşte poznaş.
- Eu? Cel mult ai fi putut spune că te-am salvat. Ar trebui să scapi de cadavru, ce zici?
Michael priveşte debusolat spre acesta.
- E, e...
- E mort de-a binelea.
- Eşti sigur?
- Ştiu ce spun în materie de morţi, crede-mă!
Michael se uită în jur destul de dezorientat. Apucă apoi cadavrul de picioare şi-l târăşte spre colţul cabanei. Se opreşte câteva clipe şi vede coşmelia de lemn din spate. Vântul şuieră sinistru. Când şi când, răzbate prin aerul îngheţat urletul prelung al câte unui lup singuratic. Michael trage cadavrul în anexă, lângă o grămadă de fân, şi-l acoperă. Se opreşte, ascultă înfricoşat zgomotele teribile ale nopţii, apoi se ridică şi pleacă.

*

Michael intră pe geam în livingul mic. Îşi ia paharul de vin pe care-l lăsase pe pervaz şi bea însetat. Se aşază pe o canapea şi-şi trage sufletul. Îl vede pe Touchstone.
- Cred că am citit câte ceva despre tine. Dacă eşti chiar acel Touchstone, fireşte.
Ia o gură de vin. Touchstone îl priveşte afectat.
- Unii au scris chiar pe când trăiai în Anglia. Alţii după... moarte, nu? Dar cred că erau multe exagerări.
Michael are o privire confuză.
- Bineînţeles că au fost abateri şi denaturări ale celor care au scris în timpul vieţii mele din Anglia. Şi la fel de greu le-a fost şi celor care au trăit în secolele următoare să-mi descrie viaţa aşa cum a fost ea cu adevărat, chiar dacă am lăsat urme vizibile şi energii care de-abia aşteaptau să fie căutate şi descoperite.
Michael îl ascultă ameţit, vede camera cum se învârte cu el. Îşi lasă capul pe spate. Touchstone se opreşte şi-l priveşte lung. Michael îi face semn cu mâna să continue.
- Cu toate astea, viaţa mea a fost prezentată mult diferit de realitate. Fiecare povestitor a interpretat în felul său personal, dar multe dintre faptele şi gândurile care mi s-au atribuit, dar pe care nici nu le-am făcut şi nici nu le-am gândit vreodată, ar fi putut foarte bine să fie ale mele.
Michael, clătinându-şi puţin capul, se apleacă spre masă şi îşi mai toarnă un pahar de vin. Face acelaşi gest din mână către Touchstone, fără să ridice ochii spre el, să povestească în continuare.
- Modificările cred că au fost date şi de transformarea energiilor mele, care sunt aşadar peste tot pe unde am umblat, dar care au fost captate diferit de oameni prin capacităţile lor de percepţie particulare. Şi, fiind tot umane, vor fi ca şi ale mele.
Michael bea.
- Prin urmare, călătoriile mele se vor modifica iar şi iar şi anii îndelungaţi de peregrinări prin Europa vor încununa de fapt o călătorie mult mai lungă, una aproape fără sfârşit.
Michael se sprijină de spătarul canapelei şi scoate un plescăit admirativ. Nu ştim dacă e reacţia la vinul transilvănean sau la povestirea bufonului. Touchstone se mută brusc, în stilul lui, şi ajunge cu faţa aproape lipită de a lui Michael, care parcă nu mai are putere să se sperie, doar îl priveşte confuz, fără vlagă, aproape adormit.
- Avem aici infinitul înaintea noastră, dar temelia acestuia a fost foarte scurta noastră viaţă pământească, indiferent de credinţa pe care am avut-o, pentru că în orice credinţă oamenii se roagă şi se închină unui singur Dumnezeu, a cărui creaţie suntem cu toţii, şi peste tot primesc de la Dumnezeu aceleaşi daruri: nemurirea sufletului şi libertatea de a alege între bine şi rău. Şi în timpul vieţii tocmai aceste lucruri contează.
Michael este aproape inert.
- Te-am avertizat să fii atent cu vinul ăsta. Ai băut vin vechi din 2004, vin vechi de şase ani. Ai grijă! Vin din 2004.
Michael nu-şi mai poate ţine ochii deschişi. Adoarme.

Va urma