Data adoptării euro intră în ceaţă, analiştii o văd posibilă din 2017 sau chiar după 2020

"Ţinând cont de nivelul de dezvoltare actual şi de reformele structurale prin care mai trebuie să treacă economia, o ţintă credibilă ar putea fi după anul 2020. Altfel, s-ar putea să avem alte discuţii de amânare a acesteia, pe măsură ce ne vom apropia de noua ţintă. Aspectul important rămâne însă acela că intenţia de adoptare a euro trebuie păstrată şi întărită chiar dacă anul adoptării este decalat", apreciază Nicolaie Chideşciuc, economistul-şef al ING.

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu declara recent că programul de adoptare a euro, inclusiv ţinta stabilită, trebuie rediscutat în contextul evoluţiilor din economie. Isărescu a atras atenţia în mai multe rânduri că adoptarea euro înainte ca economia să se fi ajustat şi firmele româneşti să devină competitive pe pieţele externe nu este de dorit.
Înainte de adoptarea propriu-zisă a euro, ţările candidate trebuie să treacă printr-o perioadă intermediară de doi ani în care să fie testată stabilitatea cursului de schimb leu/euro în cadrul unui interval maxim de Ă/- 15%. Celelalte criterii de convergenţă sunt legate de stabilitatea fiscală (deficitul bugetar şi nivelul datoriei publice), stabilitatea preţurilor şi nivelul ratelor dobânzilor.

România nu îndeplineşte niciun criteriu de convergenţă
România nu îndeplineşte în prezent niciunul din cele patru mari criterii de convergenţă, potrivit unui raport publicat în mai 2010 de Comisia Europeană, stabilitatea fiscală fiind în prezent principalul obstacol pentru adoptarea euro.
"Cele mai mari probleme din perspectiva convergenţei nominale le avem în acest moment cu deficitul bugetar, a cărui reducere sub limita de 3% din PIB va fi dificilă. Însă provocarea cea mai mare este legată de pregătirea economiei reale pentru a putea face faţă unei zone monetare unice şi din păcate reformele structurale, inclusiv flexibilizarea pieţei muncii, au fost mult întârziate", comentează Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen. Deficitul bugetar prognozat pentru anul acesta este de 6,8% din PIB, în timp ce ţinta pentru anul viitor a fost stabilită la 4,4% din PIB. Pe lângă încadrarea în limita unui deficit bugetar de 3% din PIB, în perspectiva adoptării euro România nu trebuie să aibă o datorie publică mai mare decât echivalentul a 60% din PIB. În prezent, datoria publică ajunge la circa 30% din PIB. Aşadar, în contextul în care, pe lângă obstacolele fiscale, şi stabilitatea preţurilor a devenit o problemă după majorarea TVA, obiectivul de adoptare a euro peste doar patru ani şi jumătate a devenit nerealist.
"Este greu de spus când va fi oportună adoptarea euro de către România, dar cred că putem porni de la a asuma o amânare de minimum doi ani, adică nu mai devreme de 2017. Chiar dacă există voinţă, cred că acum trebuie să se ţină seama de putinţă şi folosinţă. Nu suntem în situaţia de a nu vrea, însă cred că suntem în situaţia în care nu putem şi probabil nici nu ne-ar ajuta dacă, în situaţia actuală, am adopta moneda unică", consideră Florian Libocor, economistul-şef al BRD.
Pe de altă parte trebuie luată în calcul şi disponibilitatea zonei euro de a mai primi noi membri, mai ales după episodul crizei fiscale din Grecia. Totuşi, pentru a veni cu o ţintă credibilă, autorităţile trebuie să aibă mai întâi un calendar ferm de aderare şi chiar să construiască o politică bugetară care să aibă în vedere adoptarea euro şi nu stimularea temporară a economiei, mai spun analiştii. Până acum, Ministerul Finanţelor nu a exprimat nicio poziţie vizavi de orizontul adoptării euro.

Nici alte ţări din regiune nu mai au calendare ferme de aderare
Criza datoriilor suverane din Europa a dat peste cap şi planurile altor state care sperau să treacă la euro în următorii ani. De exemplu, Bulgaria şi-a stabilit anul 2013 ca ţintă oficială pentru adoptarea euro, dar Banca Centrală Europeană (BCE) nu pare convinsă de menţinerea pe termen lung a stabilităţii fiscale a ţării, iar analiştii spun că trecerea la euro poate avea loc mult mai târziu decât cred oficialii de la Sofia.
Dintre est-europenii care au devenit cetăţeni ai Uniunii Europene în ultimele două valuri de aderare, din mai 2004 şi ianuarie 2007, doar estonienii sunt siguri de data la care vor începe să utilizeze euro ca monedă oficială. Miniştrii de Finanţe ai zonei euro au aprobat în iunie intrarea Estoniei în zona euro la 1 ianuarie 2011. Celelalte două ţări baltice, Letonia şi Lituania, şi-au stabilit ca dată ţintă pentru adoptarea euro 1 ianuarie 2014, dar se confruntă cu deficite bugetare semnificative.
Pe de altă parte, Cehia, Polonia şi Ungaria nu mai au un orizont oficial de timp pentru trecerea la euro, în condiţiile în care nu au reuşit să respecte calendarele de adoptare stabilite anterior. Cele trei ţări au însă şanse să intre în zona euro în 2014-2015, spun analiştii. Dintre cele zece ţări care au intrat în UE în 2004, doar Slovenia, Cipru, Malta şi Slovacia au adoptat euro până în prezent.

Când vor să treacă la euro ţările vecine?

Ţintele de adoptare a euro stabilite de ţările din Europa Centrală şi de Est membre ale UE
Bulgaria: 2013. Oficialii bulgari speră să poată adopta moneda unică europeană în 2013, dar Banca Centrală Europeană are rezerve cu privire la stabilitatea fiscală a ţării. Unii analişti spun că ar putea trece şi două decenii înainte ca Bulgaria să treacă la euro.

Cehia: nu există o dată ţintă. Cehia a amânat de două ori datele ţintă pentru adoptarea euro. În ciuda presiunilor venite din partea exportatorilor loviţi de aprecierea coroanei, oficialii de la Praga nu se grăbesc să treacă la euro şi au renunţat să mai indice un orizont de timp.

Estonia: 2011. Estonia a primit aprobarea din partea Consiliului miniştrilor de finanţe din zona euro pentru a adopta moneda unică la 1 ianuarie 2011. Anterior acestei decizii Banca Centrală Europeană şi-a exprimat îngrijorarea legat de stabilitatea preţurilor în această ţară.

Letonia: 2014. Ţinta stabilită de oficialii de la Riga pentru adoptarea euro este 2014. Principala problemă este legată de stabilitatea fiscală, în condiţiile în care deficitul bugetar al ţării ar putea ajunge la 8,5% din PIB anul acesta, urmând să scadă la 6% din PIB în 2011.

Lituania: 2014. Şi Lituania speră să treacă la euro începând din 2014, având aceeaşi problemă ca majoritatea ţărilor din regiune - deficit bugetar foarte mare (estimat la 8,1% din PIB în 2010). Analiştii Moody's notau la începutul acestui an că trecerea la euro ar putea fi realizată de-abia în 2015.

Polonia: nu există o dată ţintă. Iniţial, Polonia şi-a stabilit ca dată de aderare la zona euro 1 ianuarie 2012. Pe fondul volatilităţii zlotului, oficialii polonezi au abandonat această ţintă în iulie anul trecut, fără a indica un nou orizont de timp.

România: 2015. Termenul pentru adoptarea monedei unice europene este stabilit în continuare la 1 ianuarie 2015, dar majoritatea economiştilor încep să indice această ţintă ca fiind nerealistă. România nu îndeplineşte niciunul dintre criteriile de convergenţă, potrivit unui raport publicat de Comisia Europeană.

Ungaria: nu există o dată ţintă. Nici Ungaria nu are o dată ţintă pentru adoptarea monedei unice europene, în contextul în care intenţionează să-şi ajusteze balanţa fiscală cel mai devreme anul viitor sau în 2012. Potrivit Comisiei Europene, Ungaria nu îndeplineşte niciun criteriu de convergenţă
Sursa: ZF