„Putumayo Kids” - Muzica pentru copii, aşa cum este
Noţiunea de "muzică a lumii" (world music) nu mai reprezintă din
fericire o necunoscută pentru publicul din România, chiar şi dacă
ne raportăm la o nişă destul de îngustă. De aceea, o casă de
discuri specializată şi cu desfacere în foarte multe ţări ale lumii
a ajuns de ceva vreme să fie prezentă şi în rafturile unor librării
de la noi.
Ce legătură are acest mod de alătura muzica diversă cântată în
toată lumea cu universul copiilor ? Colecţia "Putumayo Kids" ne
demonstrează prin amploarea şi, mai ales prin calitatea ei, că este
una foarte importantă.
Fie că este vorba despre secţiunea "playground" - destinată
stărilor de joacă şi dans - sau despre cea intitulată "dreamland" -
care adună melodii din genul cântecului de leagăn - este vorba
despre un binevenit acces la varietate, pusă sub semnul calităţii.
Temele sunt diverse - Brazilian Playground, French Playground, Folk
Playground, Asian Dreamland -, iar uneori surprizătoare - Animal
Playground, Picnic Playground, Sesame Street Playground.
Aspectele care dau laturii strict comerciale o notă de înălţătoare
onorabilitate (precum anumite procente din vânzări care se duc
chiar către comunităţile defavorizate din zonele din care provin o
parte dintre melodii), sunt depăşite de valoarea conţinutului
propriu-zis al acestor albume.
Cutiuţele noastre muzicale
Deşi sunt, ca şi dumneavoastră, saturat de vuietul de lamento
continuu aşternut ca un linţoliu decolorat peste existenţa şi
comunicarea noastră de azi, sunt totuşi nevoit să cad în păcatul
comparaţiilor, măcar şi pentru a nu cădea în altul - cred eu mai
grav - al unui laudatio continuu faţă de această iniţiativă
benefică pentru copiii noştri şi părinţii lor.
Avem şi noi cutiuţele noastre muzicale. Cei mai mulţi cumpărăm cu
un aer de cele mai multe ori absent CD-ul care pare OK, pentru că
este foarte "colorat" şi îl punem "să cânte". Ascultându-le,
reascultându-le, re-reascultându-le, copiii noştri nu ne ridică
probleme. Foarte repede încep să cânte şi ei, conform modelului, cu
o voce puţin nazală şi afectată ca aceea a solistelor de muzică pop
de la noi. Foarte rar observăm că vocişoara reală, pură şi
neafectată de inflexiuni care se asortează doar cu mişcările
unduitoare din şold s-a pierdut înainte de a o putea auzi cu
adevărat, din păcate, de cele mai multe ori pentru totdeauna.
Alternativa - "Putumayo Kids"
"Putumayo Kids" (distribuit în România de A&A Records),
oferă - din fericire - o alternativă. Începând cu partea vizuală -
care deşi este rodul unui concept unificator al tuturor produselor
acestei case de discuri, ştie totuşi cum să păstreze nealterată
unicitatea şi mai ales adresabilitatea fiecărei coperte - CD-ul
chiar înseamnă o ieşire din clişeu.
Mai departe, conţinutul continuă ideea, prin modul de construcţie
şi argumentaţie a tematicii. Muzica acestor albume nu este gândită
doar pentru a ne face să o cumpărăm. Materialul sonor este alcătuit
astfel încât să lămurească, în mod gradual - în funcţie de vârstă,
la orice vârstă - care este specificul muzical al unei anumite
regiuni, care îi sunt influenţele. Un accent deosebit se pune
tocmai pe influenţe. Pentru că de fapt aceasta este una dintre
liniile de forţă ale limbajului universal care este muzica.
Interpretările sunt toate de la faţa locului, atinse de
perfecţiunea studioului şi de abilitatea oarecum negenuină a
muzicianului profesionist, doar atât cât să servească
inteligibilităţii mesajului real al cântecului.
Sunt multe de spus. Pentru moment voi încheia prin a răspunde la o
întrebare care pluteşte în aerul zilelor noastre: Şi Rrromânia?
Sunt melodii din Rrromânia? Copiii noştri...
Pentru moment, "Putumayo Kids" este un minunat exemplu de "work in
progress". Răspunsul este unul sec. Nu sunt melodii din România. Şi
oricum, dacă răspunsul va fi vreodată da, sper să avem norocul unui
selecţioner cu discernământ. Spun asta pentru că realizatorii
colecţiei dovedesc un simţ al realităţii cultural artistice locale
foarte bine dezvoltat şi scot în evidenţă specificul muzicii pentru
copii dintr-un anumit loc "aşa cum este".
Iar la noi, de pe la '75 încoace, este... aşa cum este.
VIRGIL OPRINA (n. 1964) lucrează ca operator imagine de televiziune
din 1990 şi este jurnalist free-lancer de televiziune şi
corespondent Thompson Reuters din 1996. Absolvent al Universităţii
Naţionale de Muzică are de asemenea şi un master în muzicologie,
fiind în prezent doctorand la aceeaşi facultate. Scrie critică
muzicală din 1995 adunând sute de articole publicate în reviste sau
secţiuni culturale ale cotidianelor din România, pe site-uri
culturale, îmbinând activitatea publicistică şi de realizator de
documentare, reportaje şi corespondenţe de televiziune, cu aceea de
interpret de muzică contemporană sau blues.