„Putumayo Kids” - Muzica pentru copii, aşa cum este

Noţiunea de "muzică a lumii" (world music) nu mai reprezintă din fericire o necunoscută pentru publicul din România, chiar şi dacă ne raportăm la o nişă destul de îngustă. De aceea, o casă de discuri specializată şi cu desfacere în foarte multe ţări ale lumii a ajuns de ceva vreme să fie prezentă şi în rafturile unor librării de la noi.
Ce legătură are acest mod de alătura muzica diversă cântată în toată lumea cu universul copiilor ? Colecţia "Putumayo Kids" ne demonstrează prin amploarea şi, mai ales prin calitatea ei, că este una foarte importantă.
Fie că este vorba despre secţiunea "playground" - destinată stărilor de joacă şi dans - sau despre cea intitulată "dreamland" - care adună melodii din genul cântecului de leagăn - este vorba despre un binevenit acces la varietate, pusă sub semnul calităţii. Temele sunt diverse - Brazilian Playground, French Playground, Folk Playground, Asian Dreamland -, iar uneori surprizătoare - Animal Playground, Picnic Playground, Sesame Street Playground.
Aspectele care dau laturii strict comerciale o notă de înălţătoare onorabilitate (precum anumite procente din vânzări care se duc chiar către comunităţile defavorizate din zonele din care provin o parte dintre melodii), sunt depăşite de valoarea conţinutului propriu-zis al acestor albume.

Cutiuţele noastre muzicale

Deşi sunt, ca şi dumneavoastră, saturat de vuietul de lamento continuu aşternut ca un linţoliu decolorat peste existenţa şi comunicarea noastră de azi, sunt totuşi nevoit să cad în păcatul comparaţiilor, măcar şi pentru a nu cădea în altul - cred eu mai grav - al unui laudatio continuu faţă de această iniţiativă benefică pentru copiii noştri şi părinţii lor.
Avem şi noi cutiuţele noastre muzicale. Cei mai mulţi cumpărăm cu un aer de cele mai multe ori absent CD-ul care pare OK, pentru că este foarte "colorat" şi îl punem "să cânte". Ascultându-le, reascultându-le, re-reascultându-le, copiii noştri nu ne ridică probleme. Foarte repede încep să cânte şi ei, conform modelului, cu o voce puţin nazală şi afectată ca aceea a solistelor de muzică pop de la noi. Foarte rar observăm că vocişoara reală, pură şi neafectată de inflexiuni care se asortează doar cu mişcările unduitoare din şold s-a pierdut înainte de a o putea auzi cu adevărat, din păcate, de cele mai multe ori pentru totdeauna.

Alternativa - "Putumayo Kids"

"Putumayo Kids" (distribuit în România de A&A Records), oferă - din fericire - o alternativă. Începând cu partea vizuală - care deşi este rodul unui concept unificator al tuturor produselor acestei case de discuri, ştie totuşi cum să păstreze nealterată unicitatea şi mai ales adresabilitatea fiecărei coperte - CD-ul chiar înseamnă o ieşire din clişeu.
Mai departe, conţinutul continuă ideea, prin modul de construcţie şi argumentaţie a tematicii. Muzica acestor albume nu este gândită doar pentru a ne face să o cumpărăm. Materialul sonor este alcătuit astfel încât să lămurească, în mod gradual - în funcţie de vârstă, la orice vârstă - care este specificul muzical al unei anumite regiuni, care îi sunt influenţele. Un accent deosebit se pune tocmai pe influenţe. Pentru că de fapt aceasta este una dintre liniile de forţă ale limbajului universal care este muzica.
Interpretările sunt toate de la faţa locului, atinse de perfecţiunea studioului şi de abilitatea oarecum negenuină a muzicianului profesionist, doar atât cât să servească inteligibilităţii mesajului real al cântecului.
Sunt multe de spus. Pentru moment voi încheia prin a răspunde la o întrebare care pluteşte în aerul zilelor noastre: Şi Rrromânia? Sunt melodii din Rrromânia? Copiii noştri...
Pentru moment, "Putumayo Kids" este un minunat exemplu de "work in progress". Răspunsul este unul sec. Nu sunt melodii din România. Şi oricum, dacă răspunsul va fi vreodată da, sper să avem norocul unui selecţioner cu discernământ. Spun asta pentru că realizatorii colecţiei dovedesc un simţ al realităţii cultural artistice locale foarte bine dezvoltat şi scot în evidenţă specificul muzicii pentru copii dintr-un anumit loc "aşa cum este".
Iar la noi, de pe la '75 încoace, este... aşa cum este.

VIRGIL OPRINA (n. 1964) lucrează ca operator imagine de televiziune din 1990 şi este jurnalist free-lancer de televiziune şi corespondent Thompson Reuters din 1996. Absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică are de asemenea şi un master în muzicologie, fiind în prezent doctorand la aceeaşi facultate. Scrie critică muzicală din 1995 adunând sute de articole publicate în reviste sau secţiuni culturale ale cotidianelor din România, pe site-uri culturale, îmbinând activitatea publicistică şi de realizator de documentare, reportaje şi corespondenţe de televiziune, cu aceea de interpret de muzică contemporană sau blues.