MISTERELE CUVINTELOIR/ Monitori şi monitoare (III)

Până de curând, când a început să se vorbească despre monitorul LCD al notebook-urilor ("Laptop-ul dispune de un procesor, unitate CD-ROM şi un monitor LCD de 14,1 inci", J.naţ. 27 XII 2004 p. 13), diferenţa dintre display şi monitor părea a fi aceea că display-ul este integrat în corpul unui obiect tehnic şi nu exterior lui, ca monitorul. Diferenţa se păstrează încă în cazul telefoanelor mobile sau al calculatoarelor (maşinilor de calculat), care nu au monitor, ci display ("Un alt produs apreciat la CES a fost ecranul color ataşat unui nou telefon mobil produs de Sanyo, al cărui display, în 256 de culori, constituie o realizare de excepţie pe piaţa tehnicii", Adev. 15 I 02).
Înainte de a trece la familia lexicală şi la noii ei membri, să recapitulăm (pentru că nu toate sunt prezente în dicţionarele româneşti) sensurile lui monitor pe care le datorăm limbii engleze:
1. Aparat de recepţie utilizat într-o cameră de control pentru a supraveghea calitatea imaginii sau a sunetului unei transmisii.
2. Aparat de recepţie plasat în diferite părţi ale unui studiou de televiziune astfel încât publicul să urmărească momentele înregistrate anterior.
3. Aparate de recepţie folosite în sisteme cu circuit închis, precum o sală de operaţii etc.
4. Unitatea de afişare a informaţiilor conectată la un computer.
O evoluţie interesantă, operată în interiorul limbii române, bazată însă pe o folosire greşită, este sintagma monitorul televizorului, în care sensul lui monitor este acela de "ecran" ("Practic, televizorului i se ataşează o conexiune, via satelit, cu banca la care ai conturile, serviciul funcţionând apoi în regim de Internet-banking, doar că operaţiunile de transfer bancar, plăţi etc. se fac cu ajutorul telecomenzii, alegând din meniurile afişate pe monitorul televizorului, operaţiunea dorită", R.l. 26 VI 06 p. 5).
Monitoraj "supraveghere", venit din franceză (monitorage este forma "recomandată de Administraţie" în locul engl. monitoring; atestat în franceză din 1967), fiind un termen tehnic, a intrat în română relativ rapid, prima consemnare fiind din 1982 ("A fost concepută o instalaţie de «monitoraj», care permite supravegherea în permanenţă a respiraţiei şi ritmului cardiac ale copilului…", Sc. 29 V 82 p. 5), spre deosebire de monitoring, venit direct din engleză, care pare a nu avea în română mai mult de 15-20 de ani ("Organizarea reţelei de monitoring pentru supravegherea faunei şi florei...", R.l. 14 V 94 p. 5).
A monitoriza este format în română, după engl. to monitor (este deci un calc) după 1990, făcând parte din noua limbă de lemn a politicii şi administraţiei. Pe lângă sensul din engleză, "a urmări, a supraveghea" ("Redactorii specializaţi ai agenţiei monitorizează zilnic 15 ziare", R.l. 9 VIII 93 p. 1), şi-a dezvoltat un sens autohton: "a modera, a conduce (o discuţie)" ("Discuţia despre cultură şi învăţământ în tranziţie a fost monitorizată de către T.T.", "22" 30 / 94 p. 11).
Monitorizare "supraveghere" datează, ca termen medical (şi, probabil, şi ca termen tehnic, pentru care ne lipsesc însă atestările), dinainte de 1989 ("Cluj-Napoca: La clinica medicală nr. 1 a fost dată în funcţiune o staţie centrală de monitorizare pentru bolnavi cardiovasculari…" R.l. 11 I 83 p. 1), dar folosirea în limbajul politic este postdecembristă ("Doi observatori şai Consiliului Europeiţ vor continua monitorizarea României prin rapoarte alcătuite din 6 în 6 luni", "22" 41 / 94 p. 6). Foarte recentă este, evident, şi folosirea termenului pentru a desemna tehnica de supraveghere cu camere video ("Primăria sectorului 3 a început monitorizarea video a 16 intersecţii «criminogene»", G. 24 III 07 p. 3).
În antichitatea latină, monitorul îşi ajuta stăpânul să recunoască pe stradă cunoscuţii. Astăzi, ajută la împărţirea amenzilor… Frumos am evoluat!

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

Cuvinte cheie: monitor, display, monitoraj, monitoring, a monitoriza, monitorizare

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.