TRADUCERI/ Toate familiile fericite. Sau nefericite?

Carlos Fuentes este unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori si eseisti de limbă spaniolă. În româneşte i-au apărut câteva traduceri, dar succesul a fost, pe nedrept, departe de al altor scriitori sud-americani. "Crezul meu, declara cândva Fuentes ziarului The Washington Post, este indiscutabil genul de carte pe care cititorii îl îndrăgesc cel mai mult - personalã, idiosincratică, mustind de anecdote proaspete şi citate ilustrative, bogată în digresiuni, lirică, sexy, deopotrivã surprinzãtoare şi înţeleaptã."
Cartea de faţă* are un motto incitant, din celebrul roman al lui Tolstoi "Anna Karenina": "Toate familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie neferictă este nefericită în felul ei." În şaisprezece povestiri distincte, Fuentes spulberă însă mitul fericirii domestice, aproape demonstrând că nu există familie fericită. Toate povestirile se petrec în Mexic şi, fireşte, au protagonişti mexicani. Şi toate sunt urmate de câte un poem cu vers liber, ca o incantaţie (de altfel, fiecare are un titlu care începe cu cuvântul "corul" - "Corul măicuţelor străzii", "Corul fiicei ameninţate", "Corul familiei asasinate" etc., fapt care i-a şi dat cărţii caracterizarea de "roman coral", roman pe mai multe voci). Povestirile sunt aproape studii de caz - copiii familiei Pagán, care nu ştiu ce să facă din vieţile lor de adulţi; preotul care se ascunde împreună cu "nepoata" lui într-un cătun uitat de lume; perechea perfectă, Ana Fernanda şi Jesús Aníbal, cu căsnicia distrusă de urâta familiei; Manuel Toledano, care se întâlneşte după aproape cincizeci de ani cu o dragoste veche, cu acordurile bolerourilor de demult în suflet; perechea de homosexuali Guy şi José Luis, care poartă în amintire oraşul mitic al tinereţii lor; fiul rătăcitor, bărbatul care nu poate alege între două femei, femeia care nu poate alege între doi bărbaţi, tatăl care şi după moarte îşi manipulează prin testament cele patru fiice etc, etc.
Nu greşim dacă spunem că, din toate aceste cazuri, răzbate obsesia fericirii, aproape mereu rămasă un mit. Sau cel mult o fericire înecată în violenţă, suferinţă, lipsă de comunicare. E zguduitor, de pildă, paragraful următor, din "Legăturile conjugale (I)": "El nici măcar nu i-a dat satisfacţia de a-şi găsi o amantă. Nu voia ca ea să aibă vreo scuză. Voia ca ea să ştie că cruzimea era gratuită şi nemeritată. O leagă de pat. O leagă la gură şi o întreabă, la ce te gândeşti? O strânge de gât şi-i cere să cânte Amapola. Spune că vrea s-o anuleze până va înceta definitiv (el însuşi) să mai fie chinuit de curiozitate."
Dar de la fiica răzvrătită (prima povestire) la patriarhul tiranic (ultima povestire), niciunul dintre personaje nu se dezvăluie până la capăt, ceva rămâne mereu nespus, îţi doreşti ca povestirea să nu se fi încheiat. Iar Fuentes nu te ajută cu niciun chip, el doar aduce detalii, sugerează întrebări, stârneşte imaginaţia, fără să recurgă la elemente de fantastic, ca atâţia alţi prozatori sud-americani. Insistenţa lui e limpede: mitul fericirii, ca orice mit, trebuie destrămat. Nu ştiu dacă trebuie să fii, sau poţi să fii de acord cu Fuentes, dar el e convingător, chiar dacă, nu odată, ideile sunt dominante - politică, economie, istorie - astfel reuşind să exploreze forţele care au produs nefericrea familiilor. Corul, de regulă, e într-un dur contrast cu povestirea. Cititorul e confruntat cu ecourile revoluţiilor eşuate, cu lăcomiile tipice capitalismului, cu tensiunile rasiale, cu forţele tipice societăţii mexicane care suferă permanent de nostalgie, cu copii şi generaţii care repetă greşelile ce au ruinat vieţile părinţilor lor. Încât nu poţi să nu te întrebi: toate aceste suferinţe sunt endemice, sau sunt produsul modernităţii, al religiei, politicii, sărăciei, ambiţiei?
În sfârşit, stilul e admirabil, iar meritul traducătoarei e cu totul deosebit, în măsura în care reuşeşte să sugereze superbia originalului. Rare sunt traducerile de o asemenea calitate.
*) Carlos Fuentes - "Toate familiile fericite". Editura Curtea veche. Traducere din limba spaniolă şi note de Eugenia Alexe Munteanu.