Bufonul din Transilvania (VI). Sex, moarte şi karma

Michael stă nemişcat. Femeia îl mângâie cu delicateţe.
- N-am mai făcut-o până acum. Poate e doar un impuls. Dar e foarte puternic.
Femeia se ridică într-un cot şi îl priveşte intens, fremătând de dorinţă. În spatele ei apare Touchstone. Michael nu lasă să i se vadă pe faţă indignarea la adresa indiscretului.
- Pe vremea mea, pudoarea religioasă exagerată n-a putut împiedica puternicul strigăt de neruşinată destrăbălare din noaptea nunţii: Hymen. Ooo, Hymenaee!
Michael înghite în sec, furios de imposibilitatea de a-i riposta bufonului impertinent. Tânăra îşi apropie gura senzuala de a lui. Se sărută lung. Tânăra îşi dezlipeşte buzele câteva clipe, oftând excitată.
- Iubeşte-mă, iubeşte-mă!
Cei doi se sărută patimaş, mângâindu-se.
Touchstone îşi face iar apariţia cu un carton mare pe care scrie "FUCK - Fornication Under the Christian King" ("Adulter sub regele creştin"). Michael, sărutând-o pe tânără, îl priveşte pe bufon de parcă ar vrea să-l strângă de gât.
- O să pun asta la uşă. Să nu vă deranjeze nimeni. Eşti însurat, nu? He, he...
Touchstone dispare. Cei doi se sărută în continuare înlănţuiţi şi căutându-şi părţile anatomice protuberante. Touchstone apare cu un alt carton pe care i-l arată lui Michael: "FUCK - Forced Unlawful Carnal Knowledge" ("Forţată ilegal în cunoaştere carnală").
- Sau să-l pun pe asta?
Michael se opreşte din sărutul pătimaş. Tânăra îl priveşte mirată. Michael rămâne cu privirea în tavan, mimând o oarecare nehotărâre pentru a putea ieşi din situaţie. Tânăra începe să-l mângâie întâi pe gât, apoi coboară cu mâna mai jos. Michael geme şi, nemaiputându-se abţine, începe iar s-o sărute. Îi dezveleşte sânii, lacom şi încântat, o mângâie, coboară spre abdomen, apoi pe coapse. Tânăra geme. Touchstone, cu aceeaşi expresie ştrengărească, merge spre uşă.
- Nu sunt sigur cine pe cine forţează. Mă retrag.
Michael îi face un semn să se cărăbănească. Touchstone iese. Michael ajunge cu mâna la zona extrem de intimă a tinerei. Gem amândoi şi se mângâie în continuare. Michael începe să se dezbrace cu gesturi înfierbântate. Tânăra se strecoară sub el gemând din ce în ce mai excitată.

Michael doarme profund. Liniştea este spartă brusc de ţipetele îngrozite ale tinerei şi de bubuituri în uşă. Michael nu se trezeşte imediat. Ţipetele tinerei sunt sfâşietoare şi stridente, dar nu vin de lângă el, iar bubuiturile în uşă sunt din ce în ce mai tunătoare şi mai dese. Michael tresare şi se trezeşte cu o mină confuză şi speriată. E singur în pat. Uşa se zgâlţâie de la loviturile puternice. Prin geamul larg deschis se aud ţipetele îngrozitoare ale femeii. Se repede la fereastră. Tânăra atârnă în afară, agăţată cu mâinile de pervaz, şi ţipă îngrozită. Este goală şi vânătă de frig. Michael se apleacă şi încearcă s-o apuce.
- Dă-mi mâna!
- Nu, nu! O să cad!
Uşa mai are foarte puţin şi cedează din cauza loviturilor furibunde. Michael îl vede jos pe unul dintre vânători, plin de sânge, apropiindu-se de fată. Se întoarce de la geam şi ia o puşcă din cameră. Trage un foc prin uşa care se zguduie neîncetat. Câteva clipe buşiturile încetează. Tânăra ţipă. Deodată, şi inexplicabil, ochii îi fug spre tablou şi vede chipul bufonului conturat perfect, mai puţin gura. Iese în afară pe fereastră, cu arma îndreptată înspre vânătorul care o ţine pe tânără de picior. Îşi duce arma la ochi şi-l ocheşte, însă vânătorul se ascunde după fată.
- Ţine-te bine!
Se mişcă în stânga şi în dreapta pentru a-l prinde pe vânător în cătare, însă şi acesta se mută invers, ţinând-o în permanenţă pe tânără între ei. La un moment dat, înnebunit şi de ţipetele isterice ale fetei, Michael face o mişcare bruscă şi reuşeşte să-l păcălească. Capul vânătorului este acum total expus. Michael apasă pe trăgaci, dar puşca nu are glonţ pe ţeavă. Exasperat, se întoarce în cameră şi ia altă puşcă. Uşa este lovită puternic şi se întredeschide, oprindu-se însă brusc în cuierul masiv. Michael porneşte spre ea, dar ţipătul îngrozit al fetei îl face să se năpustească spre fereastra deschisă. Iese cu puşca înainte. Ţipătul prelung şi îngrozit care erupe în noapte îi îngheaţă fetei pe chip odată cu sunetul sec şi rece al unei capcane de urşi care îi prinde mijlocul în colţii ascuţiţi. Tânăra îl priveşte pe Michael câteva clipe şi-şi dă drumul la mâini. Cade pe bărbat şi se prăvălesc amândoi pe zăpadă. Michael trage. Vânătorul are o convulsie şi încremeneşte. Tânăra mai are încă puţină vlagă să mişte un picior. Michael se mai uită o dată spre uşă, unde vânătorul forţează împingând să-şi bage umărul şi capul, şi sare pe geam. Se târăşte până la fată şi încearcă să desfacă colţii capcanei, dar nu reuşeşte nici măcar să-i clintească. Şi chiar dacă ar reuşi ar fi inutil. Vânătorul îl apucă de picior. Michael se întinde spre puşcă şi-l loveşte cu ţeava acesteia. Vânătorul se zbate cu puterile micşorate. Michael vede cuţitul vânătorului lângă el, îl apucă sub privirile îngrozite ale acestuia şi-l înjunghie. Ca să fie mai sigur, îi taie apoi şi beregata. La fereastră apare celălalt. Trage, dar nu-l nimereşte. Michael fuge pe lângă cabană. Ajunge la uşa de la intrare şi se opreşte brusc când îl vede pe bufon, aşteptând calm.
- Ei, bine. Acum ar trebui...
- Gura! Ştiu ce trebuie să fac!
Intră şi se repede în salon. Ia un vătrai lung şi ascuţit de la şemineu şi urcă în fugă pe scară. Se aud pe coridorul de sus paşi rapizi. Ultimul vânător apare în capătul scării cu puşca îndreptată spre Michael. Michael urcă încrâncenat şi, în ultimul moment, când vânătorul tocmai trage, se aruncă pe burtă. Apoi se ridică rapid şi îl străpunge pe vânător cu vătraiul. Sunt faţă în faţă, aproape lipiţi unul de altul. Michael împlântă vătraiul şi mai adânc în abdomenul criminalului. Acesta, cu un ultim efort, îl strânge de gât fără putere şi se prăvăleşte peste el. Se rostogolesc amândoi pe scări.

Michael se trezeşte. Coboară speriat din pat cu gesturi precipitate. Îşi descoperă bagajele cu care a sosit în prima zi. Se repede şi deschide geamul. Jos nu e niciun cadavru, nici al fetei, nici al vânătorului. Se învârte debusolat prin cameră, dar ceva mai luminos la chip, aproape bucuros. Touchstone, dintr-un colţ, îşi face simţită prezenţa dregându-şi vocea.
- Cred că e prea devreme ca să te bucuri.
Michael tresare, dar apoi îl priveşte vesel.
- Dar m-am întors, nu-i aşa? Suntem în 2010!
- Şi ce dacă. Are vreo importanţă anul morţii tale?
Michael se apropie de el tulburat.
Tochstone priveşte atent pe geam.
- Păi, care-i diferenţa între a muri în 2004 sau acum, în 2010. Pericolul nu a trecut!
Michael pare că vrea să mai zică ceva, dar tace. Urmăreşte privirea bufonului şi se apropie de fereastră. Ceva mai departe, pe o şosea care se vede printre copaci, doi bărbaţi gesticulează, arătând spre o anumită direcţie. Mai apare un bărbat, schimbă câteva vorbe cu ceilalţi doi şi pornesc amândoi în fugă, dispărând în spatele copacilor. Michael se întoarce spre bufon.
- Esti sigur?
- Te-am minţit eu vreodată?
Michael ezită câteva clipe, apoi răspunde indignat.
- Da!
Touchstone, vag încurcat, zâmbeşte buclucaş.
- Ei, da. Dar nu cu probleme capitale. Mă tem că trebuie să te aperi. Acum ştiu că poţi.
- Adică?
- Adică, ai de făcut acelaşi lucru.
- Dar te-am răzbunat, nu? Ce mai vrei? Sau şi ăştia ţi-au făcut ceva?
- O, nu, în niciun caz.
- Şi atunci ce zici că trebuie să fac?
- Să-i omori tu ca să nu te omoare ei.
- O, nu se poate! Iar începi cu prostiile?
- Atunci, treaba ta! Eu nu mă mai bag.
Bufonul se aşază pe un scaun. Îşi ia o carte voluminoasă. Michael constată surprins că este un incunabul. Touchstone începe să-l răsfoiască preocupat. Michael este nedumerit. Se gândeşte câteva clipe, privind aiurea prin cameră. Apoi se uită spre bufon.
- Ce citeşti?
- Un tratat din 1486, cea mai cunoscută operă medievală despre vrăjitorie şi magie...
- "Malleus maleficarum"! O ştiu.
- Ei da?
- Da!
Touchstone îl priveşte întrebător.
- Susţine că diavolul are mai multă putere de manipulare asupra oamenilor prin sexualitate. Astfel se transmite la nesfârşit păcatul originar... Magie erotică, în principal. Mulţumit?
- O-ho, foarte... Touchstone închide volumul. Nici nu mai trebuie s-o citesc.
- Ai un incunabul original?
- Sigur că da, vrei să te uiţi?
- Nu, mulţumesc.
- Păi sigur că nu vrei. De-abia te-ai încărcat cu magie erotică.
Michael se uită urât la el.
Touchstone devine iar atent la incunabul.
- Ţi-am mai spus. Victime colaterale.
Michael îşi abţine furia. Îşi compune o figură neutră.
- Cum ai reuşit?
Touchstone se uită la volumul greu şi apoi la Michael, care face un semn de aprobare arătând spre incunabul.
- Am profitat de aşa-numita Index librorum prohibitorum, dacă ştii ce e aia...
Michael dă din cap.
- Bine că le ştii tu pe toate! Puţină modestie nu ţi-ar strica deloc... Aşadar, frica şi confuzia cauzate de apariţiile periodice ale acestor liste oficiale ale Sfântului Oficiu al Inchiziţiei scădeau uneori foarte mult preţurile cărţilor. Chiar ale celor foarte rare.
Michael îl priveşte dispreţuitor şi începe să se îmbrace. Îl mai priveşte o dată pe bufon, care se uită la el cu coada ochiului. Michael pufneşte supărat şi porneşte spre uşă.
- Karma lui Milarepa era foarte, foarte proastă...
Michael se opreşte mirat în cadrul uşii.
- Marele Lama Marpa l-a trecut pe Milarepa prin încercări dureroase, prin mari suferinţe. L-a ajutat să-şi purifice karma pentru a putea deveni un adevărat bodhisattva. L-a făcut să înţeleagă că nimic nu e veşnic, să practice detaşarea şi uitarea de sine...
- Touchstone, opreşte-te că tu nu eşti Marpa! Şi nici eu Milarepa. Extraordinar! Mai rămâne să mă iei acum cu dictoane şi interpretări psihanalitice.
- Sigur, izbucneşte bufonul încântat, eu sunt adeptul şcolii americane de psihanaliză. Cea englezească mi se pare că...
- Gata, bufonule!
Touchstone tace ofensat de modul în care Michael a articulat. Priveşte pe geam. Michael iese.
Coboară încet pe scări. Ajunge în hol. Se opreşte şi ascultă. Se aud lemnele arzând în şemineu. Michael se apropie cu paşi lenţi şi uşori de uşa deschisă a salonului. Se opreşte iar câteva clipe. Caută cu privirea, dar nu-i atrage nimic atenţia. Îndrăzneşte şi intră. Nu e nimeni. Se întoarce în hol şi observă uşa de la celălalt living întredeschisă. Se apropie prudent. Împinge uşa.
Se opreşte surprins când vede un bărbat bine legat, cu alură de agent CIA, turnându-şi în pahar dintr-o sticlă de whisky. Tipul îl priveşte scrutător.
- Michael Cunningham?
Michael se apropie nesigur.
- Da.
- Bixler, CIA.