Baladă pentru ultimul dinozaur

Riri Sylvia Manor

Eu simt că-l îndrăgesc din ce în ce mai mult
pe ultimul dinozaur.
Oare a înţeles ce se petrece?
Oare dinozaurii s-au încovrigat unul în celălalt,
îmbrăţişându-se,
în haosul lumii lor prăbuşitoare?
Oare a plâns ultimul dinozaur când s-a văzut
singur pe ţărm
şi fără hrană?

Eu simt că şi noi pe ţărmul nostru
am rămas ultimii,
cu amintirea speranţelor care au umplut odată ţările
şi care s-au împuţinat an după an, guvern după guvern,
ca hrana dinozaurilor.

Eu mă simt aproape de ultimul dinozaur
prin numărul morţilor
rămaşi pe ţărm.