Poveştile din spatele prăbuşirii Lehman Brothers. De la apelul ratat al lui Warren Buffett la întâlnirea care a pecetluit soarta băncii

Falimentul Lehman Brothers este unul dintre cele mai spectaculoase evenimente din istoria economică a lumii, aşa cum o arată şi poveştile şi controversele ieşite la suprafaţă în cei doi ani ce s-au scurs de la eveniment.

Vedeţi aici ce scria Ziarul Financiar a doua zi după căderea Lehman Brothers

Week-end-ul 13-14 septembrie 2008 a fost unul dintre cele mai dramatice pentru industria financiară americană, atunci fiind decisă soarta Lehman Brothers, una dintre cele mai vechi bănci de investiţii de pe Wall Street. Oficialii băncii au început acel sfârşit de săptămână cu doi potenţiali clienţi în faţă, Bank of America şi Barclays Capital, şi l-au încheiat lucrând la actele pentru cel mai mare faliment din istoria Americii. Banca avea la acel moment active de 630 de miliarde de dolari.

Atunci, Richard Fuld, directorul executiv al băncii, îşi călcase mândria şi acceptase să se aşeze la masa negocierilor pentru a vinde instituţia pe care o condusese timp de 14 ani. Dar totul a picat în momentul în care Henry Paulson, pe atunci secretar al Trezoreriei americane, dar în trecut fost CEO al Goldman Sachs (deci un rival al lui Fuld), a decis că oricare ar fi cumpărătorul, acesta nu va primi bani de la stat pentru a susţine financiar tranzacţia, aşa cum se întâmplase în primăvara aceluiaşi an, când JP Morgan primea 25 mld. dolari pentru a cumpăra Bear Stearns.

Fără susţinerea statului, reprezentanţii BofA şi ai BarCap s-au ridicat pe rând de la masa negocierilor şi au renunţat la ideea de a cumpăra cea de-a patra mare bancă de investiţii de pe Wall Street. Ulterior, Bank of America avea să cumpere Merrill Lynch, o bancă aflată, de asemenea, pe marginea prăpastiei.

Telefonul lui Buffett

Ceea ce transformă falimentul Lehman într-o poveste uluitoare sunt şi detaliile precum cel în care Warren Buffett ar fi putut să salveze banca dacă ar fi ştiut să îşi folosească telefonul mobil.

Miliardarul a recunoscut că a fost contactat de reprezentanţii Barclays în septembrie 2008. Aceştia îi cereau să le ofere asigurarea necesară pentru ca banca britanică să poată înainta o ofertă de cumpărare pentru Lehman.

Buffett a mărturisit că a cerut băncii să îi ofere detalii suplimentare prin fax, însă nu a primit nimic până ce, zece luni mai târziu, a realizat că un director din cadrul Barclays, despre care se crede că era Bob Diamond, îi lăsase un mesaj vocal pe telefonul mobil. Înainte de a se despărţi de şefii Barclays cu care discutase, Buffett le spusese: "Nu încercaţi să mă contactaţi pe telefonul mobil". Buffett, unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din lume, a ezitat însă să ajute Lehman de trei ori în 2008, arată o anchetă a tribunalului federal din Manhattan.

Falimentul văzut prin ochii autorităţilor

Falimentul băncii de invesitiţii a luat prin surprindere autorităţile, aşa cum recunoaşte fostul secretar al Trezoreriei americane Henry Paulson în cartea sa "On the Brink" (Pe marginea prăpastiei).

"Eram întotdeauna cu un pas în urma evenimentelor. Era întotdeauna mai mult decât ne aşteptam", a spus Paulson la lansarea cărţii, în februarie. Teama de o prăbuşire fără precedent a dolarului şi de un colaps al sistemului financiar american a făcut autorităţile să acţioneze sub presiunea timpului şi să ia decizii drastice, chiar dacă nu ştiau întotdeauna dacă măsura care urma să fie luată era şi cea mai bună.

Paulson a mărturisit că se temea că giganţii Goldman Sachs şi Morgan Stanley vor fi următoarele pe lista dispăruţilor, după Washington Mutual şi Wachovia. Autorităţile au analizat posibilitatea unor fuziuni între JPMorgan şi Morgan Stanley, Goldman şi Citigroup sau Goldman şi Wachovia. S-a optat pentru transformarea Morgan Stanley şi Goldman în holdinguri bancare, având astfel acces la lichidităţile oferite de banca centrală. "Băncile picau precum muştele", îşi aduce aminte Paulson. Despre falimentul Lehman Brothers, el spune că guvernul nu avea autoritatea legală să salveze banca.

Întâlnire fatală?

Un alt punct de vedere, de această dată din interior, este prezentat în cartea "A Colosal Failure of Common Sense", scrisă de un fost vicepreşedinte al Lehman. Aceasta arată presiunile existente în interiorul băncii cu câteva luni înainte de prăbuşire. Cartea scrisă de Lawrence McDonald prezintă un episod tensionat din primăvara lui 2008, când Paulson se întâlnea cu Fuld. La acea întâlnire Paulson era îngrijorat de situaţia Lehman, iar Fuld a încercat să îl convingă pe fostul secretar al Trezoreriei că era stăpân pe situaţie şi cunoştea riscurile la care s-a expus. Directorul Lehman a invocat cu superioritate experienţa sa în fruntea băncii, experienţă net mai bogată decât cea a lui Paulson la conducerea Goldman Sachs. Richard Fuld se afla la conducerea Lehman din 1994. El a spus atunci că va reuşi să depăşească cu bine perioada critică. Câteva luni mai târziu, Lehman era lăsată să intre în faliment de către autorităţile Statelor Unite, în frunte cu Henry Paulson. A fost fostul secretar al Trezoreriei mânat de discuţia cu Fuld pentru a acţiona în această direcţie?, se întreabă McDonald.

Neînţelegeri pe firul SUA-Marea Britanie. La propriu

Barclays, una dintre cele mai importante bănci din Marea Britanie, ar fi putut juca rolul de salvator al industriei bancare dacă ar fi cumpărat Lehman. Totuşi, neimplicarea financiară a statului american în tranzacţie şi reticenţa autorităţilor de la Londra au făcut ca istoria să urmeze un alt curs.

O neînţelegere în canalele de comunicare de la cel mai înalt nivel între autorităţile americane şi cele britanice a dus la colapsul Lehman Brothers indică o investigaţie a reporterilor ziarelor britanice The Guardian şi The Observer. La Londra, ministerul de finanţe, Banca Angliei şi Autoritatea pentru Servicii Financiare au considerat că guvernul SUA va acorda garanţii Lehman.

Autorităţile britanice insistă că au precizat clar omologilor de la Washington că Barclays ar putea încerca să salveze Lehman dacă va fi susţinută de guvernul SUA. De cealaltă parte însă, Paulson spune că Londra nu şi-a anunţat intenţiile, ba mai mult, ministrul britanic de finanţe, Alistair Darling, i-a transmis clar, prin telefon, că nu este pregătit să "importe cancerul" american în Marea Britanie. Alistair Darling a negat că ar fi făcut asemenea declaraţii.

Vinovaţii sunt?

Dacă mulţi îi consideră vinovaţi pentru faliment pe directorii băncii, în frunte cu Fuld, care prin goana oarbă după profituri specifică bancherilor de pe Wall Street nu a văzut sau nu a vrut să accepte problemele instituţiei sale, mai multe investigaţii arată că şi rivalii de la JP Morgan, Goldman Sachs şi până la HSBC în Europa au jucat un rol activ în sfârşitul gigantului.

Autorităţile americane investighează dacă Goldman Sachs, cea mai influentă bancă americană, este în parte responsabilă de provocarea căderii Lehman prin operaţiuni de short selling.

Pe de altă parte, şi HSBC a fost acuzată că a pus umărul la căderea Lehman cerând asigurări colaterale de miliarde de lire sterline cu câteva zile înainte de faliment. Carlo Pellerani, fost executiv în cadrul Lehman, declara atunci că "HSBC nu ne permitea să ne continuăm afacerile. Ne-au pus pistolul la tâmplă". De aceleaşi practici sunt acuzate şi JP Morgan şi Citigroup, potrivit unui raport solicitat de justiţia americană.

Actorii dramei

Richard "Dick" Fuld
Este fostul preşedinte şi director executiv al Lehman Brothers. Se afla la conducerea băncii încă din 1994. Este considerat unul dintre principalii responsabili ai falimentului Lehman. El a recunoscut că deciziile sale de investiţii au fost defazate. După faliment, el s-a "ascuns" pentru o perioadă, dar a revenit în afaceri înfiinţând o firmă de consultanţă, Matrix Advisors.
Ben Bernanke
Preşedintele băncii centrale americane (Fed) este considerat de unele voci ca fiind unul dintre principalii responsabili pentru declanşarea crizei financiare din ultimii ani. El a refuzat să ofere ajutor financiar băncii Lehman Brothers "pentru că nu aveam garanţii suficiente că banii ne vor fi returnaţi, iar Trezoreria nu avea autoritatea de a absorbi miliarde de dolari din pierderi pentru a facilita preluarea Lehman de către o altă firmă".
Henry Paulson
Secretar al Trezoreriei americane în urmă cu doi ani, el a fost de asemenea blamat că nu ar fi intervenit pentru a salva Lehman Brothers. El s-a apărat de aceste acuzaţii motivând că "nu aveam puterile" suficiente pentru a preveni colapsul băncii. Guvernul american nu ar fi putut ajuta Lehman pentru că activele băncii erau prea toxice pentru a fi utilizate ca garanţii, a spus Paulson.
Kenneth Lewis
Înainte cu câteva zile ca Lehman să intre în faliment, numele şefului de la Bank of America, Kenneth Lewis, era pe buzele tuturor angajaţilor Lehman, în condiţiile în care acesta ar fi putut prelua şi salva gigantul bancar. Cu toate acestea, chiar în ziua colapsului Lehman, Bank of America a anunţat achiziţia unei alte bănci cu probleme, Merrill Lynch.
Robert "Bob" Diamond
Din funcţia de şef al Barclays Capital, divizia de investiţii a băncii britanice, Diamond ar fi încercat să cumpere Lehman, însă refuzul Trezoreriei SUA de a garanta activele toxice ale băncii l-a pus pe fugă. La câteva zile după faliment, el decidea achiziţia diviziei de investiţii a Lehman pentru 1,75 mld. dolari. De curând a fost numit CEO al Barclays. Andreea Neferu

Istoria băncii Lehman Brothers, un nume de referinţă în lumea finanţelor timp de 160 de ani

1844 Henry Lehman, un imigrant din Germania, deschide un mic magazin de alimente în Montgomery.
1850 Lui Henry i se alătură fraţii Emanuel şi Mayer, iar aceştia îşi numesc businessul Lehman Brothers.
1858 Fraţii deschid un birou în New York.
1860 Fraţii se mută în New York şi pun bazele New York Cotton Exchange.
1887 Devin membri ai NYSE.
1888 Lehman intermediază prima sa ofertă publică, pentru International Steam Pump Company.
1929 Este creată Lehman Corporation, o companie închisă de investiţii.
Anii '30 Lehman aranjează oferta publică iniţială DuMont, primul producător de televizoare.
Anii '50 Se ocupă de ofertele publice iniţiale ale Digital Equipment şi Hertz Rent-a-Car.
1962 Împreună cu Salomon Brothers, Merrill Lynch şi Blyth & Co., creează o asociaţie care rivalizează cu cele mai mari firme din domeniul intermedierii.
1975 Achiziţionează Abraham & Co.
1984 American Express cumpără Lehman Brothers şi o fuzionează cu Shearson.
1993 American Express renunţă la Shearson, iar firma independentă devine din nou cunoscută drept Lehman Brothers.
1994 Lehman se listează la New York şi Richard Fuld preia conducerea.
1998 Fuld respinge zvonurile că prăbuşirea Long Term Capital Management a cauzat o criză de lichidităţi.
2002 Pune bazele diviziei de wealth şi asset management.
2003 Achiziţionează Neuberger Berman şi The Crossroads Group.
2007 Înregistrează niveluri record ale veniturilor nete, profitului net şi câştigurilor pe acţiune.
2008 Intră în faliment, acesta fiind de departe cel mai mare din istoria SUA.
2009 Dă în judecată Barclays pentru a recupera miliarde de dolari sub formă de active transferate ilegal băncii britanice.
2010 Tarifele şi comisioanele plătite avocaţilor şi consultanţilor financiari pentru desfacerea operaţiunilor vor depăşi anul acesta 2 mld. dolari.