Sfaturile avocaţilor pentru clienţi: Cereţi băncilor actele adiţionale dacă nu le primiţi

ClienŢii băncilor ar trebui să mear­gă la sucursalele de unde au con­tractat creditele pentru a cere actele adiţio­nale, chiar dacă nu le semnează, întrucât fără aceste documente emise de bancă nu vor putea să facă sesizări la ANPC şi nici să introducă plângeri în instanţă, potrivit avocaţilor.
"Dacă nu puteţi să vă prezentaţi la creditor, trimiteţi o scrisoare cu con­firmare de primire. Nu semnaţi actul adiţional, nu faceţi menţiuni, corecţii, tăieturi pe actul adiţional. Aveţi nevoie de un exemplar al actului, în forma legală emisă de creditor pentru viitoa­rele demersuri în in­stanţă", afirmă avocatul Marius-Vicenţiu Colţuc.
Matei Dimitrie Giugariu, coordo­na­torul departamentului bancar-fina­nciar de la Boştină şi Asociaţii, aver­tizează că dacă un client nu primeşte o notificare de la bancă trebuie să notifice el însuşi banca, în scris, asupra necesităţii modificării printr-un act adiţional a prevederilor contractului de credit şi asupra obligativităţii băncii de a asigura, astfel, alinierea contractului la dispoziţiile OUG 50/2010.
"Clientul trebuie să-şi reţină şi să-şi păstreze dovada depunerii acestei notificări la bancă. În ambele cazuri, clientul are dreptul să negocieze cu banca clauzele actului adiţional, pentru a se asigura conformitatea dispoziţiilor contractului de credit cu cele ale legislaţiei aplicabile în domeniul protecţiei consumatorului", a adăugat Giugariu.
Avocaţii amintesc că neprezen­tarea la bancă va fi interpretată ca accep­tare tacită, deşi OUG 50 stabi­leşte că banca trebuie să poată face dovada că a depus toate diligenţele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actului aditional.
Avocaţii îndeamnă clienţii să încerce negocierea condiţiilor dacă nu sunt de acord cu propunerea făcută de bancă, iar corespondenţa să fie realizată pe cât posibil în scris.
"În încercarea de a rezolva pe cale amiabilă neconcordanţele, toate noti­ficările se fac în scris şi se iau numere de înregistrare sau confirmări de primire. Creditorul are la dispoziţie maximum 30 de zile pentru a răspunde. După 30 de zile, dacă nu aţi primit un răspuns, puteţi prezuma că aţi fost refuzat şi mergeţi mai departe", a arătat Colţuc.
Gheorghe Piperea, partener coor­donator al Piperea şi Asociaţii, apre­ciază că oportunitatea refuzului şi mo­ti­varea acestuia diferă de la contract la contract, deci nu există o formulă universal valabilă.
"Totodată nu recomand în niciun caz ca toată lumea să refuze semnarea actelor adiţionale. Există oameni mulţumiţi de relaţia lor cu banca şi există şi modificări propuse care sunt perfect în limitele şi în spiritul noilor reglementări. Din păcate, majoritatea situaţiilor nu se încadrează în această ultimă categorie", a adăugat Piperea.
Avocaţii au opinii diferite privind posibilitatea suspendării contractului de împrumut pe parcursul judecării în cazul proceselor, dar nu exclud că persoanele care au apelat la credite ar putea obţine cel puţin îngheţarea ratelor la împrumut în cuantumul solicitat.
"În cazul în care consumatorul nu obţine în instanţă suspendarea plăţii ratelor creditului/comisioanelor, dacă şi în măsura în care instanţa de judecată pronunţă, pe fondul cauzei, o soluţie favorabilă consumatorului, atunci acesta din urmă are dreptul să ceară băncii, iar banca se va conforma, să facă compensarea între sumele astfel plătite în plus de consumator şi considerate a fi nedatorate băncii, prin hotărârea judecătorească pronunţată de instanţă pe de o parte, şi, respectiv, ratele creditului/comisioanele care sunt datorate în viitor de către clientul consumator băncii, de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti până la scadenţa finală a creditului, pe de cealaltă parte. Cu alte cuvinte, valoarea ratelor viitoare ale creditu­lui/suma comisioanelor datorate de împrumutat băncii se va diminua în mod corespunzător cu suma plătită în plus de consumator băncii (până la data pronunţării soluţiei de către instanţă) şi considerată a fi nedatorată de instanţa de judecată, prin hotărârea judecătorească, rămasă definitivă", a spus avocatul de la Boştină şi Asociaţii.
În luna iunie, Guvernul a aprobat Ordonanţa de Urgenţă 50/2010, pri­vind contractele de credit pentru consumatori, pe baza unui proiect elaborat de ANPC, care transpune în legislaţia locală Directiva Europeană 48/CE/2008, printre cele mai cunoscute prevederi ale actului normativ fiind eliminarea comisionului de rambur­sare anticipată la creditele cu dobândă variabilă şi calcularea dobânzii în funcţie de un indice de referinţă transparent, la care se adaugă o marjă fixă, care nu poate fi modificată faţă de contractul iniţial.
Începând de luni, 20 septembrie, toate contractele de credit în derulare trebuie să fie modificate pentru a respecta noile preveri legislative în vigoare.
Aplicarea OUG nr. 50/2010 a de­clanşat ample dispute la nivelul siste­mului bancar, atât din cauza nemul­ţumirilor bancherilor şi clienţilor, cât şi a anumitor puncte neclare din legis­laţie.